Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, s-a aflat duminică, 03 ianuarie 2016, în mijlocul obştii monahale a mănăstirii ilfovene Pasărea. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a adresat, cu acest prilej, un cuvânt de învăţătură tuturor celor prezenţi la sfintele slujbe oficiate astăzi în lăcaşul de cult din cadrul aşezământului monahal.
În Duminica dinaintea Botezului Domnului, Biserica Ortodoxă a rânduit la Sfânta Liturghie să se citească pericopa evanghelică de la Sf. Ev. Marcu, capitolul 1, versetele 1-8:„Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Precum este scris în prorocie: Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Ioan boteza în pustie propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordanului, mărturisindu-şi păcatele lor. Şi era Ioan îmbrăcat în haine de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel care este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să mă plec şi să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duhul Sfânt”.
Botezul creştin dăruieşte iertarea păcatelor şi înfierea prin har
În cuvântul de învăţătură rostit cu acest prilej, Preafericirea Sa a subliniat faptul că Duminica dinaintea Botezului Domnului ne arată că Botezul creştin dăruieşte iertarea păcatelor şi înfierea prin har.
„Botezul lui Ioan era un botez spre pocăinţă ca stare pregătitoare pentru primirea iertării păcatelor, însă iertarea propriu-zisă a păcatelor se dăruieşte prin botezul creştin săvârşit în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh aşa după cum a spus Domnul Iisus Hristos ucenicilor Săi când i-a trimis la propovăduire şi i-a trimis să boteze toate popoarele: «Mergând învăţaţi toate neamurile botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă». Sfântul Vasile cel Mare spune că botezul pocăinţei săvârşit de Sfântul Ioan Botezătorul este începutul botezului, iar botezul creştin săvârşit în numele Preasfintei Treimi este desăvârşirea botezului. Aşadar, deosebirea mare între botezul pocăinţei lui Ioan Botezătorul şi botezul creştin constă în faptul că botezul creştin se săvârşeşte în numele Preasfintei Treimi şi este o punere în legătură a persoanei umane care se botează cu persoanele dumnezeieşti, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; o legătură de iubire şi viaţă veşnică, începutul înfierii noastre prin har, prin darul Sfântului Duh primit la botez şi începutul învierii noastre din păcat şi din moarte”.
Viaţa veşnică nu începe după moarte, ci începe cu Taina Sfântului Botez
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că Botezul în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh este cufundarea noastră în iubirea Sfintei Treimi şi a subliniat faptul că viaţa cerească începe odată cu Taina Sfântului Botez când noi ne unim cu Hristos.
„Această legătură pe care omul nou botezat o începe cu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh este o legătură de iubire veşnică şi viaţă veşnică. Deci, viaţa veşnică nu începe după moarte, cum greşit se înţelege uneori, ci viaţa veşnică începe cu botezul când noi ne unim cu Hristos după ce ne-am lepădat de Satana, de toate lucrările lui şi de toate slugile lui, ne unim cu Hristos prin sfântul botez şi atunci când ne unim cu Hristos, unul din Sfânta Treime, ne unim cu întreaga Sfântă Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Astfel, noi începem viaţă nouă cerească, deşi ne aflăm pe pământ. Viaţa cerească începe odată cu botezul deoarece murim împreună cu Hristos faţă de păcat şi înviem împreună cu Hristos atunci când ne botezăm prin cufundare de trei ori şi înviem pentru viaţă de sfinţenie şi astfel suntem plăcuţi Preasfintei Treimi”, a spus Patriarhul României.
Taina Botezului este temelia vieţii creştine
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a mai vorbit celor prezenţi despre pregătirea duhovnicească a părinţilor şi a naşilor înainte de botezul pruncului, arătând că aceştia trebuie să fie în stare de rugăciune, să postească şi să se roage.
„Taina Botezului este temelia vieţii creştine. Toate celelalte sfinte taine pot fi primite doar dacă am fost botezaţi, dacă am primit sfânta taină a botezului. Este foarte important ca atunci când pregătim copilul pentru a fi botezat, atât părinţii după trup, cât şi părinţii duhovniceşti care sunt naşii – o familie de bun creştini-, să fie pregătiţi duhovniceşte şi ei înşişi. Deci, tatăl şi mama, naşul şi naşa trebuie să fie în stare de rugăciune, să postească şi să se roage până când copilul este botezat în numele Preasfintei Treimi, în taina iubiri veşnice a lui Hristos pentru umanitate”, a mai spus Patriarhul României.
***
Potrivit pisaniei, Mănăstirea Pasărea a fost ctitorită în anul 1813, în secularul codru al Vlăsiei, într-un loc care era „lăcaşul şerpilor şi al altor fiare sălbatice, nelocuit de oameni din pricina desimii pădurii, căci nimeni nu zăgăzuise locul unde se află heleşteul Mănăstirii Pasărea”, după cum a consemnat Sfântul Calinic într-o relatare a sa despre starea împrejurimilor de la începutul secolului al XIX-lea.Primul ctitor al mănăstirii ilfovene a fost stareţul Mănăstirii Cernica, părintele arhimandrit Timotei. Revoluţia lui Tudor Vladimirescu din anul 1821, când maicile de la Pasărea au fost jefuite şi persecutate de soldaţii turci, şi cutremurul din 11 ianuarie 1838, care a afectat puternic biserica mare şi dependinţele locaşului de rugăciune, au fost două dintre momentele de criză. În anul 1846, un alt stareţ al Cernicăi, Sfântul Ierarh Calinic de mai târziu, a vizitat aşezământul monahal şi, ca urmare a situaţiei dezolante întâlnite aici, a hotărât începerea lucrărilor de zidire a actualei biserici, definitivată în anul 1847.
