Credința profeților și viața sfântă a drepților, ca vedere anticipată și pregustare a celor ce urmau să se împlinească, erau pregătirea cea mai profundă și plină de speranță a oamenilor pentru venirea Mântuitorului Hristos, a evidențiat duminică, 18 decembrie 2016, Patriarhul României în omilia rostită în Paraclisul Reședinței Patriarhale.
Creştinii ortodocşi se află în Duminica dinaintea Nașterii Domnului. Biserica a rânduit ca astăzi, la Sfânta Liturghie, să fie citit textul evanghelic de la Matei 1, 1-25 (vezi textul pericopei evanghelice mai jos).
În ziua cinstirii Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din reședința patriarhală și-a cinstit cel de-al doilea ocrotitor. Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură.
În cuvântul rostit, Patriarhul României a subliniat pregătirea poporului evreu pentru venirea Mântuitorului Hristos.
Sfânta Evanghelie din duminica dinaintea Nașterii Domnului ne prezintă pregătirea poporului evreu pentru venirea lui Hristos prin prorocii și drepții Vechiului Testament. Unii drepți ai Vechiului Testament erau chiar prefigurări ale lui Mesia, ca de pildă: Abel, Iosif, Ilie, Iosua Navi, Moise, Aaron, a spus Preafericirea Sa.
De asemenea, Părintele Patriarh a evidențiat importanța credinței profeților.
Credința este o vedere duhovnicească, dincolo de vederea fizică. Prin credință prorocii au văzut mai dinainte și au binevestit Taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Prorocii au prevăzut răstignirea, moartea, învierea și înalțarea Lui la Ceruri. Credința profeților și viața sfântă a drepților, ca vedere anticipată și pregustare a celor ce urmau să se împlinească, erau pregătirea cea mai profundă și plină de speranță a oamenilor pentru venirea Mântuitorului Hristos.
În cadrul predicii, Preafericirea Sa a evidențiat exemplul de viață creștină dat de Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul.
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul este un model de sfințenie, de smerenie, de lucrare duhovnicească și de dragoste față de țară și de popor. Când era domnitorul deznădăjduit el îl încuraja. Sfântul Cuvios Daniil nu era doar un rugător, ci și un bun sfătuitor al domnitorului, al clericilor, monahilor și al tuturor credincioșilor, a spus Patriarhul Daniel.
Evanghelia Duminicii dinaintea Nașterii Domnului Matei 1, 1-25
Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii lui. Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos. Deci, toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon, sunt patrusprezece neamuri; şi de la mutarea în Babilon până la Hristos, sunt patrusprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos, aşa a fost: după ce mama Sa, Maria, a fost logodită cu Iosif, şi înainte de a fi ei împreună, s-a aflat că ea are în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, fiind om drept şi nevoind să o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Pe când însă cugeta el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, căci Cel zămislit într-însa este din Duhul Sfânt. Ea va naşte fiu şi-I vei pune numele: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: iată Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi-i vor pune numele Emanuil, care înseamnă: Dumnezeu este cu noi. După ce s-a deşteptat din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe femeia sa. Dar n-a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul său cel Unul-Născut, căruia I-a pus numele Iisus.
