În cuvântul pastoral adresat cu prilejul Crăciunului, Patriarhul Ierusalimului vorbeşte despre „evenimentul divin şi ceresc” al Naşterii Domnului când celebrăm „vizita paşnică a lui Dumnezeu şi intervenţia vindecătoare în viaţa oamenilor”.
În momentul în care face referire la Întruparea lui Dumnezeu, Patriarhul Ierusalimului citează cuvintele Evanghelistului Ioan care spune: Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi (Ioan 1:14). „Prin întruparea şi naşterea din Fecioara Maria”, afirmă Preafericirea Sa, „Dumnezeu l-a reînnoit pe om şi l-a scos din adâncul căderii şi al stricăciunii şi l-a ridicat la înălţimea Cerului făcându-l părtaş «dumnezeieştii firi»” (2 Pt. 1:4).
De asemenea, în cuvântul său, Preafericitul Părinte Teofil prezintă martorii oculari ai „acestei taine nemaiauzite, şi anume prezenţa întrupată a lui Dumnezeu în lume”. El vorbeşte despre Fecioara Maria, cea care „a contribuit la această realitate”, Bătrânul Iosif care a însoţit-o pe Fecioara Maria de la Nazaret la Betleem, în Egipt şi înapoi în Nazaret, dar şi despre păstorii şi magii de la Răsărit.
Magii din Persia, „cercetătorii tăriei cerului”, care au fost chemaţi „de departe de o stea” pentru a „vesti începutul Bisericii Neamurilor, astfel ca de la închinarea la stele să vină la adorarea Soarelui Dreptăţii”.
Apoi, Preafericirea Sa evidenţiază faptul că Hristos „a luat chip de om, smerindu-Se pe Sine însuși, pentru ca în Sine să-l sfințească și să-l slăvească pe om”. El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi (2 Cor. 8:9).
De asemenea, în cuvântul pastoral, Patriarhul Ierusalimului face referire la moştenirea pe care Hristos a lăsat-o Bisericii, şi anume misiunea de a promova pacea Sa, reconcilierea, sfinţirea şi mântuirea. „Biserica din Ierusalim se roagă (…) pentru pacea întregii lumi, pentru pacea în Orientul Mijlociu și Țara Sfântă, pentru progresul, prosperitatea, binecuvântarea divină și mântuirea creştinilor”, spune Patriarhul Teofil.
Conducătorul Bisericii Ierusalimului aduce în discuţie actele de terorism şi războaiele care au loc în lume.
„Biserica realizează și propovăduieşte lucrarea Lui membrilor ei, dar și tuturor acelora care, prin voința lor liberă, nu acceptă mesajul Stăpânului păcii, ci acționează în mod inuman, fără remuşcări, la fel cum s-a comportat Irod faţă de Împăratul care S-a născut şi faţă de prunci. Ei nu-și ascut plugurile pentru arat, nici secerele lor pentru a secera; dimpotrivă, își ascut săbiile pentru a se sfâşia reciproc. Ei cheltuiesc bogăția creației lui Dumnezeu pentru arme compatibile și incompatibile și războaie, sacrifică sute de mii de oameni nevinovați prin acte teroriste atroce și îndrăznesc să spună că fac acest lucru în numele Domnului”, spune Patriarhul Ierusalimului.
Însă, Biserica le vorbeşte acestora cu iubire, afirmă Preafericirea Sa. Biserica „îi învaţă pacea pe cei de aproape şi pe cei de departe. Îi sfinţeşte pe oameni, le îmblânzeşte moravurile şi rămâne o oază, un paradis și manifestarea văzută a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Prin filantropie oferă oamenilor bunurile ei spirituale şi materiale. Tolerează persecuția; fiind denigrată, iartă și se roagă”.
