În mesajul de anul acesta cu ocazia Zilei protecției mediului înconjurător, Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a afirmat că „viața Bisericii Ortodoxe este o ecologie aplicată, un respect tangibil și inviolabil pentru mediul natural”.
În mesaj, Patriarhul Bartolomeu atrage atenția asupra faptului că lumea trebuie înțeleasă ca o „casă” de care trebuie omul trebuie să aibă grijă.
„Viitorul aparține dreptății și iubirii, unei culturi a solidarității și a respectului pentru integritatea creației”, scrie Patriarhul Constantinopolului.
El pune accent pe abordarea și utilizarea euharistică, adică sacramentală și mulțumitoare, a creației de către om.
„Orice formă de abuz și distrugere a creației, dimpreună cu transformarea ei într-un obiect de exploatare, constituie o denaturare a spiritului evangheliei creștine. Nu este nicidecum o coincidență că Biserica Ortodoxă a fost caracterizată drept expresia ecologică a creștinismului, cu atât mai mult cu cât este Biserica păstrătoare a Sfintei Euharistii ca centru al ființei sale”.
„Credinciosul ortodox nu poate rămâne indiferent față de criza ecologică”, spune Patriarhul Ecumenic, deoarece „grija pentru creație și protecția mediului sunt ramificarea și articularea credinței noastre ortodoxe și ale etosului euharistic”.
Mesajul Sanctităţii Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I cu ocazia Zilei Protecţiei Mediului Înconjurător 2018 – Text integral
†Bartolomeu
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic
Plenitudinii Bisericii: Har, pace și milă
De la Creatorul tuturor, Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos
Iubiți frați și surori în Domnul,
Au trecut deja douăzeci și nouă de ani de când Sfânta și Marea Biserică a lui Hristos a stabilit sărbătoarea Indictionului ca „Zi a Protecției Mediului Înconjurător”.
În tot acest timp, Patriarhia Ecumenică a inspirat și inițiat diverse activități, care au produs multă roadă și au subliniat resursele spirituale și ecologice ale tradiției noastre ortodoxe.
Inițiativele ecologice ale Patriarhiei Ecumenice au furnizat un impuls pentru teologie să prezinte principiile ecologice ale antropologiei și cosmologiei creștine, precum și de a promova adevărul că nicio viziune asupra călătoriei omenirii prin istorie nu are nicio valoare dacă nu include și așteptarea unei lumi care funcționează ca o adevărată „casă” (oikos) a omului, în special într-o epocă în care amenințarea continuă și în creștere față de mediul natural poartă posibilitatea distrugerii ecologice la nivel mondial.
Această evoluție este o consecință a unei alegeri specifice a dezvoltării economice, tehnologice și sociale care nu respectă nici valoarea persoanei umane, nici sfințenia naturii.
Este imposibil să ne pese realmente de persoana umană, distrugând în același timp mediul natural ca însăși temelia vieții, subminând în esență viitorul omenirii.
Deși nu considerăm adecvat să judecăm civilizația modernă pe baza criteriilor legate de păcat, dorim să subliniem că distrugerea mediului natural în epoca noastră este asociată cu aroganța umană împotriva naturii și cu relația noastră dominatoare asupra mediului, precum și cu modelul eudemonismului sau înclinarea spre lăcomie ca atitudine generală în viață.
Oricât de incorect ar fi să credem că lucrurile au fost mai bune în trecut, este la fel de nepotrivit să închidem ochii la ceea ce se întâmplă astăzi. Viitorul nu aparține omului atunci când acesta urmărește persistent plăcerea artificială și satisfacția nouă – trăind într-o risipă egoistă și provocatoare, ignorând pe ceilalți sau exploatând pe nedrept pe cei vulnerabili.
Viitorul aparține dreptății și iubirii, unei culturi a solidarității și a respectului pentru integritatea creației.
Acest etos și această cultură sunt păstrate în tradiția divino-umană a Ortodoxiei. În viața sacramentală și cultică a Bisericii se experimentează și se exprimă o viziune, o abordare și o utilizare euharistică a creației.
O asemenea relație cu lumea este incompatibilă cu orice formă de introversiune și indiferență față de creație – cu orice formă de dualism care separă materia de spirit și subminează creația materială.
Dimpotrivă, experiența euharistică sensibilizează și mobilizează pe credincios către o acțiune ecologică în lume. În acest spirit, Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe a subliniat că „în Tainele Bisericii, este afirmată creaţia, iar omul este întărit să acţioneze ca administrator (iconom), protector şi „preot” al creaţiei, oferind-o Creatorului în chip doxologic” (Enciclica, pgf. 14).
Orice formă de abuz și distrugere a creației, dimpreună cu transformarea ei într-un obiect de exploatare, constituie o denaturare a spiritului evangheliei creștine. Nu este nicidecum o coincidență că Biserica Ortodoxă a fost caracterizată drept expresia ecologică a creștinismului, cu atât mai mult cu cât este Biserica păstrătoare a Sfintei Euharistii ca centru al ființei sale.
În consecință, inițiativele ecologice ale Patriarhiei Ecumenice nu au fost pur și simplu dezvoltate ca răspuns sau ca reacție la criza ecologică modernă fără precedent, ci ca o expresie a vieții Bisericii, o extensie a etosului euharistic în relația credinciosului cu natura.
Această conștiință ecologică înnăscută a Bisericii a fost declarată cu îndrăzneală și cu succes în fața amenințării contemporane la adresa mediului natural. Viața Bisericii Ortodoxe este o ecologie aplicată, un respect tangibil și inviolabil pentru mediul natural.
Biserica este un eveniment de comuniune, o biruință asupra păcatului și a morții, precum și asupra îndreptățirii de sine și a egocentrismului – toate acestea constituind însăși cauza distrugerii mediului.
Credinciosul ortodox nu poate rămâne indiferent față de criza ecologică. Grija pentru creație și protecția mediului sunt ramificarea și articularea credinței noastre ortodoxe și ale etosului euharistic.
Este limpede, așadar, că pentru a contribui și a răspunde eficient la problemele ecologice cu care ne confruntăm, Biserica trebuie să cunoască și să studiază problemele relevante.
Cu toții știm că cea mai mare amenințare pentru mediu și omenire astăzi este schimbarea climatică și consecințele ei distructive pentru însăși viața noastră pe pământ.
Această temă a dominat la cel de-al 9-lea Simpozion Ecologic intitulat „Spre o Attică mai verde: Ocrotind planeta și protejând locuitorii ei”, organizat de Patriarhia Ecumenică în luna iunie în Insulele Saronice Spetses și Hydra. Din nefericire, incendiile devastatoare recente din Attica și consecințele iminente ale acestei distrugeri imense a mediului constituie dovezi tragice ale punctelor de vedere împărtășite de participanții la simpozion cu privire la severitatea amenințării ecologice.
Cinstiți frați și iubiți copii în Domnul,
Cultura ecologică a Ortodoxiei este împlinirea viziunii ei euharistice asupra creației, rezumată și exprimată în viața și practica ei bisericească. Acesta este mesajul veșnic al Bisericii Ortodoxe privitor la tema ecologiei.
Biserica propovăduiește și proclamă „în toată vremea” „despre acestea” potrivit cuvintelor de netăgăduit ale Întemeietorului și Conducătorului ei, că „cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Luca 21:33).
Urmând acest duh, Biserica Mamă face un apel la Arhiepiscopiile și Mitropoliile ei, precum și la parohiile și mănăstirile ei din întreaga lume, să dezvolte inițiative și acțiuni coordonate, programe de sensibilizare ecologică, să organizeze conferințe și discuții pentru conștientizarea de către credincioși a faptului că protecția mediului natural este responsabilitatea spirituală a fiecăruia dintre noi.
Problema arzătoare a schimbării climatice, alături de cauzele și consecințele acesteia asupra planetei noastre și a vieții de zi cu zi, ne oferă o oportunitate să ne angajăm într-un dialog bazat pe principiile ecologiei teologice, dar și o ocazie pentru eforturi practice specifice.
Este de o vitală importanță să se pună accent pe acțiunea la nivel local. Parohia reprezintă celula vieții Bisericii, loc de prezență și mărturie personală, de comunicare și colaborare, o comunitate vie de cult și slujire.
O atenție deosebită trebuie îndreptată și spre organizarea programelor educaționale centrate pe Hristos pentru noile generații pentru cultivarea unui etos ecologic.
Cateheza bisericească trebuie să insufle în sufletele copiilor și tinerilor respectul pentru creație ca fiind „bună foarte” (Facere 1:26), încurajându-i să susțină și să promoveze grija și protecția creației, adevărul eliberator al simplității și moderației, precum și etosul ascetic al comuniunii și al iubirii jertfelnice. Este imperios ca tinerii să își recunoască responsabilitatea pentru implementarea practică a consecințelor ecologice ale credinței noastre, și să cunoască și să se familiarizeze cu contribuția definitorie a Scaunului Ecumenic la conservarea mediului natural.
În concluzie, vă dorim tuturor un an bisericesc binecuvântat și folos deplin în nevoințele voastre duhovnicești, invocând asupra voastră harul de viață dătător și nemărginita milă a Dătătorului tuturor darurilor, a Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Începătorul și Plinitorul credinței noastre, pentru mijlocirile Maicii Domnului celei Preafericite, a cărei cinstită icoană, moștenirea sfântă a tuturor ortodocșilor, o cinstim astăzi cu respect și smerenie.
1 Septembrie 2018
Al vostru către Domnul fierbinte rugător,
†Bartolomeu al Constantinopolului
