Patriarhul Daniel: Văpaia focului din iad este regretul veșnic al omului că nu a răspuns iubirii lui Dumnezeu

În cuvântul adresat credincioșilor duminică, 4 noiembrie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a atras atenția că „Văpaia focului din iad este mustrarea conștiinței pentru binele pe care omul ar fi putut să îl facă și nu l-a făcut, este regretul veșnic că nu a răspuns iubirii lui Dumnezeu”.

Predica Preafericirii Sale a fost prilejuită de participarea la Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea ilfoveană Pasărea și a cuprins înțelesurile duhovnicești ale Evangheliei duminicale, pericopa Bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr:

„Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr reprezintă două moduri de viață diferite”.

„După moartea trupului, sufletul omului își amintește de faptele săvârșite pe pământ și simte starea spirituală în care se află, fie fericire în comuniunea sfinților, în sânul lui Avraam, fie nefericire, și mustrare de conștiință în singurătatea iadului”, a precizat Patriarhul României.

Bogatul nemilostiv ajunge în iad pentru că în timpul vieții sale pe pământ sufletul său s-a întunecat, a fost nerecunoscător față de Dumnezeu.

Patriarhul Daniel, a spus că „viața omului pe pământ, deși este trecătoare, are o valoare unică deoarece de ea depinde fericirea sau nefericirea veșnică a omului”.

„Acest contrast între viața trăită în desfătare materială și în uitare de Dumnezeu și viața plină de suferință din cauza bolii și a singurătății a săracului Lazăr, ne arată că Dumnezeu respectă libertatea omului de a își organiza viața cum dorește”, a observat Preafericirea Sa.

Însă „moartea trupului schimbă starea vieții: „cel care a fost sărac, bolnav și singur este dus în comuniunea drepților, iar cel care a fost necredincios și nemilostiv ajunge în iad”.

Starea sufletului de comuniune cu Dumnezeu sau de despărțire de El, starea sufletului de iubire milostivă sau de neiubire milostivă este determinantă în momentul morții pentru viața cea veșnică.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a menționat că „Dumnezeu nu vede numai faptele bune ci și lumina sufletului smerit, căci dacă săvârșim fapte bune și ne lăudăm cu ele am pierdut plata”.

„Săracul Lazăr nu a făcut fapte bune, nu putea să arate milostenie, că nu avea cu ce, dar și-a sfințit sufletul cu rugăciune, smerenie, răbdare și neosândire”.

Persoana care „L-a iubit pe Dumnezeu prin rugăciune și pe semeni prin faptele bune ale iubirii smerite și milostive se va bucura veșnic de slava lui Dumnezeu”, a spus Patriarhul Daniel.

Raiul și iadul încep de pe pământ

Preafericirea Sa a citat o concluzie a marelui scriitor Feodor Dostoevski în legătură cu tema pericopei care sublinia că „raiul sau iadul începe încă din lumea aceasta în sufletul omului”.

„Dacă omul a adunat în suflet iubire milostivă, el se apropie de rai, dacă a adunat răutate în suflet, el se deschide spre iad”, a adăugat Patriarhul României.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a atras atenția că „nu Dumnezeu forțează pe cineva să meargă în rai sau să meargă în iad, ci însuși sufletul omului liber se orientează din viața de pe pământ spre acestea”.

La finalul predicii, Patriarhul Daniel a îndemnat credincioșii să folosească „timpul vieții pe pământ ca timp de pregătire pentru Împărăția cerurilor”.

Foto credit: Raluca Ene/ Basilica.ro

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente