În Duminica a VIII-a după Rusalii, 14 august 2016, a fost citit textul biblic care ne prezintă Înmulţirea pâinilor de Mântuitorul Iisus Hristos (Matei 14, 14-22: vezi mai jos).
În cuvântul rostit la Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale, Patriarhul României a evidenţiat învăţăturile ce reies din acest text evanghelic. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat, printre altele, că opera social-filantropică a Bisericii îşi are rădăcinile în Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos.
Învăţăm din Evanghelia de astăzi că mai întâi trebuie să ne hrănim sufletul, duhovniceşte, şi apoi să căutăm vindecarea trupului şi hrană pentru trup. În al doilea rând, trebuie să învăţăm că opera social-filantropică a Bisericii s-a dezvoltat din Evanghelia lui Hristos şi din Sfânta Liturghie euharistică. În al treilea rând, mai învăţăm din Evanghelia de astăzi că darurile binecuvântate aduse de unii la biserică devin bucurie pentru întreaga comunitate. În al patrulea rând, învăţăm că aceste înţelesuri duhovniceşti din Evanghelia de astăzi au intrat sub o formă liturgică şi un comportament personal responsabil în tradiţia Bisericii şi în acelaşi timp în comportamentul creştinului care se bucură de binecuvântarea lui Dumnezeu şi preţuieşte darurile primite de la El, a spus Preafericirea Sa.
Sufletul are întâietate pentru că este nemuritor, dar nici trupul nu trebuie neglijat, a mai precizat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Hrana spirituală are întâietate şi aceasta pentru că omul este mai întâi de toate o fiinţă spirituală, raţională, liberă şi iubitoare. Deşi este purtătoare de trup şi vieţuitoare pe pământ, mai întâi el este o fiinţă spirituală şi apoi o fiinţă biologică. Această prioritate a sufletului faţă de trup vine şi din faptul că sufletul omului este nemuritor, creat după chipul lui Dumnezeu cel nemuritor şi chemat la viaţă, la comuniune veşnică de iubire cu Dumnezeu. Din cauza păcatului, trupul a devenit muritor prin despărţirea sa de suflet. De aceea, trupul este chemat la sfinţire, dar sfinţirea se face mai întâi ca sfinţire a sufletului. Din sufletul sfinţit se transmite binecuvântarea şi sfinţenia lui Dumnezeu şi trupului, iar trupul muritor se pregăteşte astfel pentru învierea cea de obşte în Ziua de Apoi. Evanghelia ne arată că nici trupul nu trebuie dispreţuit, ci trebuie îngrijit şi de aceea Mântuitorul le spune Ucenicilor către seară: «Daţi-le voi să mănânce».
Biserica a învăţat de la Iisus Hristos să aibă milă de cei flămânzi, de cei însetaţi, de cei aflaţi în nevoi. Astfel, s-a dezvoltat în istorie, pe lângă lucrarea duhovnicească, de predicare a Evangheliei, de săvârşire a Sfintei Liturghii, şi o lucrare caritabilă care înseamnă iubirea milostivă a Bisericii faţă de săraci ca o inspiraţie şi o continuare a iubirii milostive a lui Hristos faţă de cei aflaţi în nevoi. Deodată cu Liturghia Euharistică s-a dezvoltat încă din primele veacuri şi filantropia socială. Prin aceasta Biserica nu desparte lucrarea socială de cea spirituală şi nici nu limitează lucrarea spirituală doar la rugăciune, ci o dezvoltă şi în acţiune, în fapta cea bună, milostivă, izvorâtă din iubirea smerită şi darnică, a explicat Patriarhul Daniel.
Darurile aduse la biserică se binecuvintează şi se înmulţesc, a mai evidenţiat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Evanghelia ne mai arată că puţinul acela pe care Apostolii l-au găsit la un copil din mulţime, cinci pâini şi doi peşti, când a devenit binecuvântat de Hristos s-a înmulţit şi a făcut bucurie mare mulţimii adunate să-L asculte pe Hristos, să aducă la El pe cei bolnavi, să se întărească în credinţa lor şi să găsească un sens vieţii lor. Este foarte semnificativ faptul că cele cinci pâini şi doi peşti aparţineau unei familii, dar la cererea Mântuitorului au fost dăruite în folosul comunităţii şi puţinul acesta a devenit bucurie pentru întreaga mulţime. Aceasta ne arată că la baza binecuvântării date de Mântuitorul stă acest dar mic.
Înmulţirea pâinilor şi a peştilor arată că binecuvântarea lui Dumnezeu se face ca răspuns al dărniciei unor oameni şi că orice dar oferit în numele Lui se binecuvintează, se înmulţeşte şi aduce bucurie nu doar pentru cei care l-au dăruit, ci pentru întreaga comunitate. De aceea, Biserica a învăţat să binecuvinteze darurile aduse de către unii credincioşi la biserică şi apoi împărţindu-le, ele devin bucurie pentru întreaga comunitate. Prin aceasta, noi învăţăm că Biserica este bucurie izvorâtă din daruri binecuvântate de Hristos.
Minunile Mântuitorului Iisus Hristos, mai spune Patriarhul României, sunt semne ale iubirii Sale milostive.
Ele nu sunt săvârşite pentru a impresiona, intimida, înfricoşa pe oameni, nici pentru a se impune şi nici pentru a fi lăudat, ci toate minunile Mântuitorului Iisus Hristos izvorăsc din iubirea Sa milostivă pentru oameni. Când a înmulţit cele cinci pâini şi cei doi peşti, Mântuitorul Iisus Hristos nu a produs grămezi de pâini şi de peşti, ci acestea s-au înmulţit pe când se dăruiau oamenilor flămânzi. Cu alte cuvinte, înmulţirea, ca urmare a binecuvântării, are un scop: dăruirea pentru creşterea în comuniune de iubire a comunităţii, pentru întărirea în credinţă a oamenilor care primesc darul şi pentru întărirea în iubire frăţească a comunităţii.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel mai semnalează şi faptul că Înmulţirea pâinilor reprezintă o prefigurare a Sfintei Euharistii.
Această Evanghelie de astăzi ne arată şi ceva din Taina Sfintei Euharistii pentru că atunci când se sfinţesc pâinea şi vinul care devin Trupul şi Sângele Domnului se spune: «Se frânge şi Se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce Se frânge şi nu Se desparte, Cel ce Se mănâncă pururea şi niciodată nu Se sfârşeşte, şi pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte». Noi primim în Sfânta Euharistie o bucăţică, dar nu primim o bucată din Hristos, ci pe Hristos întreg. Căci spune Mântuitorul: «Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el (Ioan 6, 56)». Ne împărtăşim cu ceva, dar de fapt ne unim cu Cineva, cu Persoana veşnică a lui Hristos.
Foto: Ziarul Lumina
***
