Biserica Ortodoxă a rânduit ca astăzi, în a doua zi de Crăciun, să fie sărbătorit Soborul Maicii Domnului. Cinstirea deosebită pe care o aducem Macii Domnului este foarte importantă deoarece aceasta a devenit icoană vie a Bisericii.
Patriarhul României a explicat în cuvântul rostit la Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din cadrul Reşedinţei patriarhale ce înseamnă Soborul Maicii Domnului.
Această sărbătoare este una dintre cele mai vechi sărbători şi datează din secolul al V-lea. Soborul Maicii Domnului înseamnă adunarea celor care o cinstesc pe Maica Domnului în a doua zi de Crăciun după marele praznic al Naşterii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos. Când o sărbătoare poartă denumirea de sobor aceasta se referă în general la persoana sau persoanele prin care Dumnezeu a lucrat în chip minunat şi a săvârşit lucrări deosebite din istoria mântuirii. Astfel avem: Soborul Maicii Domnului după Naşterea Domnului, Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, în 7 ianuarie, după praznicul Botezului Domnului, Soborul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana după praznicul Naşterii Maicii Domnului. Avem aceste sărbători numite „sobor” ca o adunare de cinstire a persoanelor prin care Dumnezeu a lucrat în mod deosebit în istoria mântuirii noastre.
Sărbătoarea aceasta ne arată în mod deosebit că Maica Domnului este fiinţa umană din care a luat trup, prin lucrarea Duhului Sfânt, Fiul cel Veşnic al lui Dumnezeu şi care S-a zămislit din ea şi S-a născut din ea ca Mântuitor al lumii, a mai precizat Patriarhul Daniel:
Maica Domnului este „Biserică sfinţită şi rai cuvântător”, după cum o numeşte în cântările ei Biserica, pentru că din ea s-a zămislit umanitatea Fiului veşnic al lui Dumnezeu. Hristos Domnul, ca Fiu veşnic al lui Dumnezeu Tatăl, Se naşte veşnic din Tată fără mamă, iar pe pământ S-a născut în timp, în istorie, din mamă fără tată. Deci, este o singură persoană şi anume Fiul lui Dumnezeu cel veşnic care de bună voie S-a întrupat, a devenit om, pentru ca pe noi oamenii să ne ridice din păcat şi din moarte şi să ne dăruiască viaţă veşnică.
Făcând referire la textul evanghelic citit astăzi la Sfânta Liturghie (vezi mai jos), Preafericirea Sa a explicat că Fuga în Egipt este o lucrare în planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii. Părintele Patriarh a precizat că prin „fuga în Egipt a pruncului Iisus, purtat de mama sa şi de Dreptul Iosif, se arată voinţa lui Dumnezeu de a chema toate neamurile la mântuire, nu doar pe poporul evreu, ci şi pe egipteni şi pe toate seminţiile care se aflau în jurul ţării sfinte”.
Biserica cinsteşte astăzi şi pe Sfântul Nicodim de la Tismana. Sfântul Nicodim a trecut la Domnul în 26 decembrie 1406 şi a fost înmormântat în pridvorul bisericii mari a Mănăstirii Tismana. Moaştele sale s-au păstrat un timp la Tismana, iar apoi au fost ascunse într-un loc necunoscut, din pricina vitregiei vremurilor. A rămas la Tismana doar un deget, cel arătător de la mâna dreaptă, alături de crucea sa de plumb, pe care o purta la piept.
În omilia sa, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit despre viaţa şi activitatea deosebită a cuviosului considerat şi ocrotitor al Olteniei.
Sfântul Nicodim a fost un sfânt nevoitor, organizator al isihasmului în părţile Olteniei. De aceea este considerat şi ocrotitor al Olteniei. Ca isihast a fost înnoitor al monahismului românesc de obşte. Ne rugăm Maicii Domnului, Sfântului Nicodim de la Tismana şi tuturor sfinţilor să ne dăruiască dragoste multă pentru Hristos şi Biserica Sa, râvnă în mărturisirea dreptei credinţe şi dărnicie pentru a ajuta Biserica lui Hristos şi pe semenii noştri spre slava Preasfintei Treimi, a precizat Patriarhul nostru.
***
Ev. Matei 2, 13-23
După ce s-au dus magii, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo, până ce îţi voi spune eu, căci Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare. Iar el, sculându-se, a luat noaptea Pruncul şi pe mama Sa şi s-a dus în Egipt: şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul prin proorocul, care zice: din Egipt am chemat pe Fiul Meu. Iar când Irod a văzut că a fost înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi, trimiţând, a omorât pe toţi copii, care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai mici, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire şi ţipăt mult; Rahela plângea pe fiii săi şi nu vrea să se mângâie, pentru că nu mai sunt. Iar după ce a murit Irod, iată că îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif în Egipt, zicându-i: scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului. Iar el sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi au venit în pământul lui Israel. Dar auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi a venit şi a locuit în oraşul, care se numeşte Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean se va chema.
