Patriarhul Daniel în Duminica vindecării Orbului: Viaţa şi sănătatea sunt daruri de la Dumnezeu, nu sunt drepturi

„Nu este un drept al nostru de a exista şi nici de a fi sănătos, acestea sunt daruri”, a spus duminică Părintele Patriarh credincioşilor prezenți în Catedrala Sfântul Spiridon Nou din Capitală.

El a subliniat că „aceste daruri se păstrează, se cultivă” şi că trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru ele, dar şi semenilor nostri „deoarece ne ajută să le cultivăm”.

Să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile

Cuvintele au fost rostite în contextul Duminicii vindecării orbului din naştere – 13 mai 2018, motiv pentru care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a semnalat importanţa recunoştinţei în viaţa noastră.

„Starea normală a omului este acea de a mulţumi lui Dumnezeu”, a spus Patriarhul României făcând referire la comportamentul plin de recunoştinţă al orbului vindecat.

Activitatea cea mai înaltă a Bisericii se numeşte Sfânta Mulţumire sau Sfânta Euharistie, Sfânta Liturghie Euharistică în care mulţumim lui Dumnezeu pentru că există lumea şi pământul, că existăm noi, pentru că respirăm aerul lui Dumnezeu, folosim apa creată de El şi de aceea îi mulţumim, arătăm recunoştinţă sau euharistie.

Orbul vindecat este dascăl al credinţei

Referitor la orbul vindecat, Patriarhul României a subliniat că Hristos Domnul l-a transformat într-un „dascăl al credinţei” care a mărturisit  puterea vindecătoare şi dumnezeirea Lui.

„De aceea s-a născut orb, să fie vindecat şi să mărturisească că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Prin aceasta, Evanghelia de astăzi ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos transformă acest orb din naştere într-un mărturisitor al Lui, într-un dascăl al credinţei care mărturiseşte că El l-a vindecat cu putere dumnezeiască şi apoi crede în El ca fiind adevăratul Mesia, Fiul lui Dumnezeu”, a spus Părintele Patriarh Daniel

Totodată, Preafericirea Sa a evidențiat ascultarea, semerenia şi credinţa orbului care, fiind trimis la scăldătoare Siloamului ca să se spele în vederea vindecării, nu a cârtit o secundă, ci s-a supus întocmai.

Acest orb din naştere avea credinţa în ajutorul lui Dumnezeu. El nu a cerut să fie vindecat pentru că nu şi-a dat seama cine trece pe lângă el, dar a simţit milostivirea lui Iisus, care din proprie iniţiativă l-a vindecat fiindcă a văzut credinţa lui puternică, smerenia şi răbdarea sa.

Omul secularizat trăieşte într-o nepăsare duhovnicească

Făcând o paralelă cu timpurile contemporane,  Preafericirea Sa a remarcat că minunea şi starea de fapt de acum câteva mii de ani au o „actualitate deosebită”, necredinţa având mai multe forme de manifestare.

„Necredinţa, ca incapacitate sau infirmitate spirituală de a recunoaşte că lumea şi omul au fost create de Dumnezeu”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel „se manifestă ca ateism, precum o totală respingere a existenţei lui Dumnezeu. Adesea ateismul este însoţit de ostilitate faţă de religie în general”.

De asemenea, Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidenţiat că lipsa credinţei se poate manifesta şi ca „nihilism sau indiferenţă faţă de valorile credinţei” sau ca secularizare, adică „o delăsare sau decădere duhovnicească” manifestată prin lipsa rugăciunii.

El a spus că omul secularizat „trăieşte în delăsare duhovnicească, în uitare de Dumnezeu şi în lipsă de comunicare cu el”.

„Omul secularizat”, a spus Patriarhul, „crede că există Dumnezeu undeva în Cer, că poate să fie la sfârşitul lumii o anumită judecată, dar până atunci el trăieşte într-o nepăsare duhovnicească”.

Chiar şi când este credincios, în principiu el nu este practicant. Nu vine la biserică, nu se roagă dimineaţa şi seară, rugăciunea nu este pentru el câştig, ci timp pierdut.

Omul rugător se îmbogăţeşte în iubire

În antiteză, Părintele Patriarh Daniel a evidenţiat că „omul care se roagă se îmbogăţeşte în iubire faţă de Dumnezeu şi semeni”, iar cel care nu se roagă „se întrăinează de Dumnezeu, nu mai are iubire pentru Dumnezeu şi nici smerită iubire faţă de semeni”.

Despre „iubirea smerită şi milostivă”, Preafericirea Sa a spus că „nu se dobândeşte prin simpla voinţă, ci prin legătura cu Dumnezeu cel smerit şi milostiv şi această legătură se numeşte rugăciune”.

În încheiere, Patriarhul României a îndemnat să îl avem exemplul pe orbul din evanghelie, „să învăţăm de la el să vedem pe Dumnezeu lucrător în viaţa noastră, să îl mărturisim ca fiind Fiul lui Dumnezeu cel veşnic, care ne-a creat din iubire sfântă şi milostivă şi să ajutăm şi noi pe cei săraci şi bolnavi”.

Liturghia a fost oficiată de un sobor de preoţi condus de pr. consilier patriarhal arhim. Veniamin Goreanu.

Foto credit: Mircea Popa/ZL

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente