Patriarhul Daniel: Hristos ne îndeamnă să fim mâinile iubirii Sale milostive

În omilia duminicală rostită la Catedrala Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a atenționat că „Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă pe fiecare dintre noi să fim mâinile iubirii Sale milostive”. 

În Duminica vindecării celor doi orbi, din 15 iulie 2018, Patriarhul Daniel a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală împreună cu Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul şi a vorbit celor prezenți despre recunoștință și milostenie din prisma pericopei evanghelice.

„Mântuitorul Hristos, deși cunoștea că acești doi orbi care se țineau de El pentru a dobândi vederea aveau credință, El totuși îi întreabă: credeți că pot Eu să fac aceasta? Cu alte cuvinte le cere să mărturisească credința, nu doar să o țină ascunsă în suflet”, a spus Preafericirea Sa.

La întrebarea „de ce a cerut Hristos celor doi orbi vindecați să nu spună nimănui nimic?” Patriarhul Daniel a evidențiat că Hristos a dorit „să arate o pildă de smerenie”.

Atunci când am săvârșit binele față de cineva să nu așteptăm laude, să fim remarcați, să fim apreciați, ci doar să așteptăm răsplata de la Dumnezeu.

Preafericirea Sa a atras atenția faptului că Iisus Hristos „nu prin cuvânt, ci prin atitudinea Sa arată că El nu săvârșește minuni ca să impresioneze. Minunile Sale nu sunt spectacol, minunile sale sunt lucrări ale iubirii smerite și milostive”.

„Acești doi orbi odată luminați prin vindecare au devenit dascăli pentru noi, dascăli ai credinței puternice, ai rugăciunii stăruitoare și dascăli ai recunoștinței. Deși li s-a interzis să vorbească despre minunea vindecării lor, ei au vestit în tot ținutul Capernaumului cât bine le-a făcut Dumnezeu prin Iisus Hristos”, a evidențiat Părintele Patriarh.

Trebuie să exprimăm recunoștința, deoarece ea este starea sănătoasă a sufletului și starea firească care mulțumește celui ce a făcut un bine. Nerecunoștința este inumană, nefirească, este subumană, sub nivelul conștiinței umane.  

Alinarea suferinței

Părintele Patriarh a evidențiat că „Mântuitorul Iisus Hristos nu aștepta să vină bolnavii la El în Capernaum să îi vindece, ba mai mult mergea El spre toate orașele și satele unde se aflau bolnavi, iar după ce predica Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu arăta și semnele puterii împărăției cerurilor” prin minunile Sale.

Însoțea cuvântul Său cu faptele iubirii milostive pentru a arăta că și biserica trebuie să propovăduiască Evanghelia, dar și să aline suferința celor bolnavi, întristați, îndoliați și singuri.

Învățătura principală care trebuie desprinsă din Evanghelia acestei duminici, atrage atenția Preafericirea Sa, este „să mulțumim lui Dumnezeu pentru darul vieții și pentru darul sănătății”.

Nu știm cât de mari sunt aceste daruri decât atunci când viața este în pericol și merge spre sfârșit și atunci când sănătatea devine precară.

„Când Dumnezeu îngăduie ca unii oameni să se nască orbi, surzi sau muți, aceasta este pentru a ne arăta cât de mare este darul vederii, al vorbirii, al auzului și al mobilității”, a spus Patriarhul Daniel.

Preafericirea Sa a evidențiat că atunci când suntem în putere „nu înțelegem pe oamenii neputincioși, când suntem sănătoși nu înțelegem pe cei bolnavi, dar dacă trecem și noi prin încercări, prin necazuri, boală și suferință, atunci ne sensibilizăm, ne umanizăm, devenim mai milostivi”.

La final Părintele Patriarh a amintit că atunci când venim la biserică, venim pentru că „nu vrem să trăim o viață limitată, ci dorim să trăim veșnic în Împărăția iubirii Preasfintei Treimi”.

Foto credit: Micrea Popa/Ziarul Lumina

Comentarii Facebook


Știri recente