Preafericitul Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient, a ajuns astăzi, 23 septembrie 2016, în România. În jurul orei 9:00, Preafericirea Sa a fost întâmpinat pe Aeroportul Internaţional din Iaşi de o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române. Apoi, Întâistătătorul Patriarhiei Antiohiei, împreună cu delegaţia sa, a fost condus la Catedrala Mitropolitană din Iaşi unde a fost oficiată o slujbă de Te Deum.
Patriarhul Antiohiei a ajuns în România – Basilica.ro – Agenția de Știri a Patriarhiei Române
La finalul slujbei, Patriarhul Antiohiei a adresat celor prezenţi un cuvânt în care a vorbit despre legătura dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Ortodoxă a Antiohiei. De asemenea, Preafericirea Sa a evidenţiat virtuţile poporului român, un popor binecredincios care a fost măcinat prin piatra de moară, însă aceasta a fost erodată prin râvna şi credinţa lui. Totodată, Întâistătătorul Bisericii Antiohiene a făcut un apel la încetarea conflictelor armate din Siria şi la oprirea terorismului.
Redăm mai jos cuvântul integral:
Înaltpreasfinţia Voastră,
Popor iubitor de Hristos,
Din Antiohia ucenicilor am venit aducând pace fraţilor noştri în credinţă în Biserica Română. Şi urmărind paşii strămoşilor noştri patriarhi am venit aici reînnoind testamentul frăţiei întru Domnul nostru Iisus Hristos şi testamentul fidelităţii faţă de credinţa Apostolilor Petru, Pavel, Andrei şi a tuturor ucenicilor lui Hristos.
Mai întâi, îi mulţumim Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, pentru că ne-a invitat să participăm la celebrarea aniversară la trecerea a 300 de ani de la mucenicia Sfântului Ierarh Antim Ivireanul. De asemenea, vă mulţumim şi Înaltpreasfinţiei Voastre pentru această onoare şi ospitalitate pe care ni le-aţi oferit.
Suntem din patria Sfântului Andrei, Betsaida, întemeietorul Bisericii Române, acest creştet sfânt care adună cele două Biserici, cea antiohiană şi cea română, la pieptul lui Hristos. Acest creştet care revarsă o bărbăţia apostolică împreună cu dragostea lui Hristos şi o râvnă nestinsă de mai mult de 2000 de ani.
Această bărbăţie apostolică o văd astăzi în faţa mea în poporul Bisericii Române, un popor blând peste care au trecut vremuri şi vremuri, iar credinţa lui s-a făcut mai strălucită, şi încă mai străluceşte ca aurul în foc. Un popor binecredincios care a fost măcinat prin piatra de moară, însă aceasta a fost erodată prin râvna şi credinţa lui. Un popor unit prin rugăciune cu fiecare frate în credinţă, un popor din care au înflorit sfinţi pentru că din Lumina Celui Sfânt şi din învăţăturile Apostolilor, care au ieşit până la marginile pământului, şi-a făcut o identitate şi o entitate în faţa căreia toate absurdităţile istoriei s-au topit.
Această bărbăţie apostolică o vedem până acum în poporul cetăţii lui Dumnezeu, Antiohia, prin credinţa fiilor ei. Antiohia, unde prima oară ucenicii Domnului au fost numiţi creştini, fiind pecetluiţi de Domnul cu numele Hristosului Său. Antiohia primilor creştini este aceeaşi Antiohie de astăzi, iar poporul binecredincios al Antiohiei are până astăzi aceeaşi bărbăţie în credinţă precum Sfântul Andrei şi ceilalţi ucenici ai Domnului. Acest popor mărturiseşte numele lui Hristos şi clopotele dragostei lui sunt clopote de provocare împotriva tuturor dificultăţilor care tulbură coexistenţa pe care o trăim împreună cu fraţii noştri de care nu suntem separaţi din motive religioase, ci uniţi printr-o istorie comună, prin limbă şi moralitate. Această credinţă pe care acest popor a primit-o din sânul mamelor va rămâne ca o sevă prin care primeşte şi dăruieşte viaţă. Iar pământul Orientului este identitatea şi entitatea pe care nu o va părăsi în ciuda cruzimii împrejurărilor.
Suntem aici ca să dăm un strigăt de pace pentru Orientul Mijlociu şi, în mod deosebit, pentru Siria. Ne-am săturat de terorism, de takfirism şi de răpirea oamenilor. Ne-am săturat de promisiuni şi de încălcarea drepturilor omului. Se pare că drepturile omului se formează după interesele celor puternici ai lumii şi încă nu s-a găsit soluţia pentru rezolvarea crizei din Siria şi nici pentru rezolvarea crizei celor răpiţi, dintre care cei doi mitropoliţi din Alep: Ioan şi Pavel, cazul despre care lumea se face că nu există. Noi nu cerem compătimire, nici lacrimi pentru oamenii din Siria. Opriţi terorismul şi takfirismul şi vedeţi cum sirienii pot să ajungă la un consens în ciuda tuturor diferenţelor de opinii.
Suntem aici ca să ne rugăm pentru Liban şi pentru stabilitatea Libanului care a suferit foarte mult din cauza violenţelor şi suferă din pricina vidului constituţional.
Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă a Antiohiei nu se înfricoşează, pentru că Domnul este centrul fiinţei sale şi EI este puterea ei, şi căpitanul cârmei indiferent de înălţimea valurilor acestor vremuri şi pentru că râvna şi bărbăţia credincioşilor ei vine din virtutea lui Andrei, din răbdarea lui Pavel, din entuziasmul lui Petru şi iubirea lui Ioan cel care s-a rezemat de pieptul Domnului nostru Iisus Hristos căruia se cuvine slava întotdeauna.
Amin!
