† D A N I E L
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL BUCURESTILOR, MITROPOLIT AL MUNTENIEI SI DOBROGEI, LOCTIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI SI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
PREACUCERNICULUI CLER,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,
PREAIUBITILOR CREDINCIOSI DIN ARHIEPISCOPIA BUCURESTILOR
HAR, MILA SI PACE DE LA HRISTOS-DOMNUL, IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI
„Iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor” (Matei 28, 20)
Preacuviosi si Preacucernici Parinti,
Iubiti frati si surori in Domnul,
Dupa ce a inviat din morti, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, timp de patruzeci de zile, de la Pasti pana la Inaltare, S-a aratat de mai multe ori si in mai multe locuri. Mai intai S-a aratat femeilor mironosite, apoi ucenicilor Sai si altor oameni, incredintandu-i de adevarul Invierii Sale din morti si invatandu-i „cele despre Imparatia lui Dumnezeu”, asa dupa cum ne marturisesc Sfintele Evanghelii (cf. Matei cap. 28; Marcu cap. 16; Luca cap. 24; Ioan cap. 20-21), cartea Faptele Apostolilor (cf. Fapte 1, 3) si unele scrieri ale Sfantului Apostol Pavel (cf. I Corinteni 15, 6).
Sfantul Evanghelist Matei ne arata ca, dupa Invierea Sa din morti, Hristos-Domnul S-a aratat ucenicilor Sai in Galileea „la muntele unde le poruncise lor Iisus” (Matei 28, 18-20) si le-a zis lor: „Datu-Mi-s-a toata puterea, in cer si pe pamant. Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua; si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor. Amin” (Matei 28, 18-20).
Sfantul Evanghelist Marcu ne vorbeste in termeni asemanatori despre intalnirea Mantuitorului Cel Inviat cu ucenicii Sai, „pe cand sedeau la masa” (cf. Marcu 16, 14-18).
Sfantul Evanghelist Luca ne arata lamurit ca Mantuitorul Iisus Hristos Cel Inviat din morti a calatorit cu ucenicii Sai, Luca si Cleopa, pe drumul spre Emaus cand le-a talcuit lor ceea ce prevestisera Sfintele Scripturi despre Moartea si Invierea Sa (cf. Luca 24, 13-32). In aceasta calatorie, Mantuitorul parea la inceput ucenicilor Sai ca fiind un calator necunoscut pe care ei l-au invitat in casa pentru a nu calatori singur in timp de noapte. Dupa ce a intrat in casa, El S-a asezat la masa, a binecuvantat si a frant painea si le-a dat ucenicilor ca sa manance din ea. Atunci, ochii lor duhovnicesti s-au deschis si L-au recunoscut pe Iisus Cel Rastignit. Dar indata, El S-a facut nevazut. Luca si Cleopa s-au intors apoi la Ierusalim si au povestit celor unsprezece ucenici ai lui Iisus si celor ce erau impreuna cu ei cum L-au intalnit pe Domnul Inviat din morti. Pe cand vorbeau acestea, Iisus S-a aratat in mijlocul lor si le-a explicat ca toate cele petrecute cu El, adica Patimile, Moartea si Invierea Sa, s-au implinit intocmai dupa cum fusesera prevestite „in Legea lui Moise, in prooroci si in psalmi” (Luca 24, 44). Iar dupa ce le-a spus ca va trimite peste ei „fagaduinta Tatalui” (Luca 24, 49), adica pe Duhul Sfant, Iisus Cel Inviat i-a dus afara din Ierusalim si, „ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare. Si ucenicii erau in toata vremea in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu” (Luca 24, 50-53). Vedem, asadar, cum binecuvantarea lui Hristos Cel Inviat si Inaltat la cer aduce bucurie Bisericii, iar bucuria naste lauda de multumire adusa lui Dumnezeu.
Sfantul Apostol Pavel, in Epistola intaia catre Corinteni, vorbeste si el despre aparitiile Domnului Iisus Hristos dupa Invierea Sa din morti, zicand: „S-a aratat lui Chefa, apoi celor doisprezece; in urma S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati… Dupa aceea S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui nascut inainte de vreme, mi S-a aratat si mie” (I Corinteni 15, 5-8).
Din aceste aratari sau aparitii ale Domnului nostru Iisus Hristos dupa Invierea Sa din morti vedem deja ca El este prezent tainic si Se arata oamenilor cand vrea El, unde vrea El si cum vrea El.
Mai observam, de asemenea, ca viata Mantuitorului Iisus Hristos Cel Inviat din morti nu este simpla revenire la viata traita pe pamant printre oameni, ci una diferita. Trupul Sau inviat trece prin usile incuiate (cf. Ioan 20, 19), desi Apostolul Toma constata apoi ca Iisus poarta si dupa moarte pe trupul Sau semnele cuielor si al sulitei din timpul rastignirii Sale (cf. Ioan 20, 19). Desi gusta din peste si din fagurele de miere dupa Inviere (cf. Luca 24, 42; Ioan 21, 10), Domnul face aceasta nu pentru ca ar avea nevoie sa-si hraneasca trupul Sau, ci pentru a dovedi ucenicilor Sai ca este El Insusi, nu vreo fantoma sau naluca. Cu alte cuvinte, desi se arata timp de patruzeci de zile din cand in cand ucenicilor Sai si altor persoane de pe pamant, Hristos Cel Inviat traieste viata cereasca si vesnica, intr-o totala libertate spirituala si fizica, adica liber de toate determinismele si limitele spatiului si ale timpului. Nimeni si nimic din lumea pamanteasca nu-L mai poate atinge sau retine, nici macar cu privirea, decat daca doreste El. Iisus Cel Inviat nu mai moare niciodata, El este vesnic viu: „moartea nu mai are stapanire asupra Lui”, dupa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel (cf. Romani 6, 9). Iisus Cel Inviat din morti traieste o viata noua, nelimitata si netrecatoare, nepatimitoare sau nestricacioasa si nemuritoare, adica: viata vesnica din Imparatia lui Dumnezeu.
Fagaduinta Mantuitorului Iisus Hristos Cel Inviat din morti facuta ucenicilor Sai: „Iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor” (Matei 28, 20), se implineste in Biserica Sa si este traita ca atare de Biserica Sa mai ales dupa Inaltarea la ceruri a Domnului Hristos si Pogorarea Duhului Sfant, asa dupa cum El Insusi a prevestit ucenicilor Sai inainte de Patima si Invierea Sa: „De Ma iubiti, paziti poruncile Mele. Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua ca sa fie cu voi in veac, Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi Il cunoasteti, ca ramane la voi si in voi va fi! Nu va voi lasa orfani: voi veni la voi” (Ioan 14, 15-18). Vedem, asadar, ca dupa cum Duhul Sfant Cel din ceruri era prezent in Hristos cand El vietuia pe pamant, tot asa acum Hristos din ceruri este prezent pe pamant in Duhul Sfant pogorat si lucrator in Biserica lui Hristos, care este Trupul Sau tainic plin de Duhul Sfant.
Sarbatoarea Invierii lui Hristos si Sarbatoarea Cincizecimii sunt legate tainic intre ele prin lucrarea Sfantului Duh asupra trupului inviat al lui Hristos, ca prin trupul Lui rastignit, inviat si inaltat in slava sa se reverse apoi viata vesnica divino-umana a lui Hristos in Biserica Sa ca sa o pregateasca ca pe o mireasa pentru viata vesnica (cf. Ioan 6, 40 si 47; Romani 6, 22-23; Efeseni 2, 6), pentru slava Imparatiei lui Dumnezeu sau slava Ierusalimului ceresc (cf. Apocalipsa cap. 21) .
Astfel, Hristos Cel Inviat este prezent in Biserica prin Duhul Sfant, luminand Biserica sa inteleaga Scripturile, sa savarseasca Sfintele Taine si sa pazeasca toate cele poruncite de El, indreptand necontenit viata crestinilor spre Invierea de obste si spre Imparatia cereasca a slavei Preasfintei Treimi (cf. Ioan 16, 13).
Dreptmaritori crestini,
Modurile prezentei Domnului nostru Iisus Hristos in Biserica si ale comunicarii harului Sau mantuitor celor ce cred in El si implinesc voia Lui sunt multe si minunate, sfinte si mantuitoare.
Hristos Cel Inviat este prezent in Biserica Sa si Se daruieste credinciosilor prin ascultarea cuvantului Evangheliei Sale si prin implinirea poruncilor Sale, dupa cum El Insusi ne invata zicand: „cel ce asculta cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viata” (Ioan 5, 24); „daca paziti poruncile Mele, veti ramane intru iubirea Mea dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman intru iubirea Lui” (Ioan 14, 10); „daca ramaneti intru Mine si cuvintele Mele raman in voi, cereti ceea ce voiti si se va da voua” (Ioan 15, 7).
Cuvantul Evangheliei prin care Hristos Insusi impreuna cu Duhul Sfant este lucrator in inimile si cugetele credinciosilor hraneste si inspira cuvantul nostru de multumire si de cerere catre Dumnezeu (cf. Romani 10, 17). Astfel, prezenta lucratoare a lui Hristos in noi se simte indeosebi in si prin rugaciune, intrucat aceasta este raspunsul nostru la chemarea adresata noua de Hristos prin cuvantul Evangheliei Sale. De aceea, inainte si dupa ascultarea Evangheliei lui Hristos in biserica, noi cantam „Slava Tie, Doamne, slava Tie!”.
Un alt mod al prezentei lui Hristos in Biserica si al daruirii Sale celor ce cred in El sunt Sfintele Taine pe care Biserica le numeste „dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile si de viata facatoarele, infricosatoarele lui Hristos Taine”. Parintele Dumitru Staniloae a definit Sfintele Taine ale Bisericii ca fiind multipla daruire a lui Hristos catre noi prin care se infaptuieste unirea oamenilor cu Hristos.
In Taina Sfantului Botez, Hristos Cel botezat in Iordan si Cel Ce a botezat mai apoi cu Duh Sfant in chip de limbi de foc pe ucenicii Sai, este prezent si Se uneste cu cei ce cred in El: „Caci, cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat”, ne invata Sfantul Apostol Pavel (cf. Galateni 3, 27). Botezul este Sfanta Taina prin care ne impartasim de harul mantuitor al Sfintei Treimi si primim numele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, adica numele de crestin care inseamna uns cu Duhul Sfant, dupa cum se spune in slujba Sfintei Taine a Mirungerii celui botezat: „Pecetea Darului Sfantului Duh”. Prin credinta si prin harul Sfantului Duh primit la Sfantul Botez, Hristos locuieste in inimile celor botezati (cf. Efeseni 3, 17-18) si ii pregateste pentru viata vesnica, dupa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel zicand: „Iar daca Duhul Celui ce a inviat pe Iisus din morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Iisus din morti va face vii si trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Sau care locuieste in voi” (Romani 8, 11).
Hristos Cel Inviat este prezent si lucrator in Biserica si prin Sfanta Taina a Cununiei, binecuvantand cu prezenta si cu harul Sau legatura de iubire dintre mire si mireasa ca icoana sfanta a legaturii dintre El si Biserica Sa, dupa cum se spune in Apostolul de la Cununie: „De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica” (Efeseni 5, 31-32). Hristos Cel prezent impreuna cu Maica Sa si cu ucenicii Lui la Nunta din Cana Galileii (cf. Ioan cap. 2) este prezent prin harul Sau la fiecare Cununie crestina savarsita cu credinta si evlavie in Biserica Ortodoxa.
Hristos Cel Inviat este prezent si lucrator in Sfanta Taina a Preotiei intrucat treptele si numele de diacon , preot si episcop sunt nume hristologice, adica marturii ale lucrarii lui Hristos in Biserica Sa, El fiind Slujitorul (Diaconul) , Marele Preot si Episcopul („Pastorul si… Pazitorul sEpiscopult sufletelor voastre”, cf. I Petru 2, 25). Insusi Mantuitorul a fagaduit ca este prezent in cei pe care El ii trimite ca sa-L marturiseasca: „Cel ce va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta” (Luca 10, 16), sau „Cel care primeste pe cel pe care-l voi trimite Eu, pe Mine Ma primeste” (Ioan 13, 20). Prin aceasta se vede cat de mare si sfanta este lucrarea lui Hristos in Biserica prin preotii Lui sfintiti de Duhul Sfant „ca sa pastoreasca Biserica lui Dumnezeu” (Fapte 20, 28).
Hristos Cel Inviat este prezent in Taina Sfantului Maslu, El „doctorul sufletelor si al trupurilor noastre” (Slujba Sfantului Maslu) sau Izvorul tamaduirilor (Slujba sfintirii apei), Cel Ce a vindecat multime de bolnavi. De aceea, Sfantul Ioan Gura de Aur a numit Biserica lui Hristos o „farmacie duhovniceasca, unde se pregatesc leacuri noi, ca sa ne vindecam de ranile pe care ni le face lumea”.
Hristos Cel Inviat este prezent in Taina Pocaintei si a Iertarii Pacatelor ca Cel Ce a iertat si vindecat pe femeia pacatoasa, pe slabanogul din Capernaum, pe bolnavul de la lacul Vitezda si pe multi altii. Darul iertarii pacatelor pentru dobandirea vietii vesnice este cel mai mare dar pe care Hristos Domnul l-a daruit ucenicilor Sai in prima zi a Invierii Sale din morti, zicand: „Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine vor fi tinute” (Ioan 20, 21-23). Sfantul Ioan Gura de Aur, vorbind despre iertarea pacatelor prin Sfanta. Taina a Pocaintei, zice: „Intrati in biserica si marturisiti-va pacatele voastre, caindu-va pentru ele; caci acolo veti afla doctorul care va vindeca, iar nu un judecator care sa va osandeasca; acolo nu se cere pedepsirea pacatosului, ci se da iertarea pacatelor”.
In mod deosebit Hristos-Domnul Cel Inviat din morti este prezent si se daruieste credinciosilor in Taina Sfintei Euharistii, potrivit fagaduintei Sale: „Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54), sau „Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el” (Ioan 6, 56). Talcuind cele spuse de Sfantul Evanghelist Ioan, Sfantul Chiril al Alexandriei († 444) zice: „Deoarece Cuvantul de viata facator al lui Dumnezeu S-a salasluit in trup, l-a prefacut pe acesta in binele propriu, adica in viata, si l-a aratat, prin unirea negraita, devenit prin adaos de viata facator, precum este El Insusi prin fire. De aceea trupul lui Hristos face vii pe cei ce se impartasesc de El. Caci, cand vine in cei muritori, alunga moartea si scoate stricaciunea, avand in Sine puterea care desfiinteaza stricaciunea in mod desavarsit”.
Un alt mod al prezentei tainice a lui Hristos Cel Inviat in lume este prezenta si chemarea Sa in si prin semenii nostri care au nevoie de prezenta si ajutorul nostru fratesc. In ei, Hristos-Domnul asteapta raspunsul nostru la iubirea Lui milostiva, precum si disponibilitatea noastra de a deveni mainile Lui milostive fata de semenii nostri in nevoi. Acest adevar ni-l arata Sfanta Evanghelie dupa Matei, in capitolul 25, in care se vorbeste despre iubirea fata de aproapele ca fiind criteriul Judecatii de Apoi, cand Hristos-Dreptul Judecator va zice tuturor: „Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut… Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut” (Matei 25, 40 si 45). Sfantul Ioan Gura de Aur ne invata ca unirea cu Hristos prin Taina Sfintei Euharistii ramane neroditoare daca nu se implineste in faptele milei crestine: „Vrei sa cinstesti Trupul lui Hristos? Nu-l nesocoti cand este gol. Nu-l cinsti aici, in biserica, prin tesaturi de matase atunci cand il lasi afara sa sufere de frig si fara imbracaminte. Caci Cel Ce a spus: Acesta este trupul Meu si l-a transformat pe el spunand aceste cuvinte este Acelasi Care zice: Flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc (…) Aminteste-ti ca este vorba, de asemenea, de Hristos atunci cand semenul tau rataceste strain si fara adapost”.
Iubiti credinciosi si credincioase,
Prezenta lui Hristos Cel Inviat in Biserica si in lume este o prezenta tainica, spirituala, care nu izbeste privirile si nu ne constrange fizic sau moral, pentru ca Hristos-Domnul respecta libertatea noastra de a-L primi sau refuza. Hristos Cel Inviat nu forteaza usile sufletului nostru, nu anuleaza libertatea noastra; drumul Lui se intalneste cu drumul vietii noastre, dar in casa sufletului si a trupului nostru nu intra decat daca este primit in mod liber. El ne spune adesea, in multe chipuri si in multe imprejurari: „Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20). Cine-L primeste pe El primeste Viata si Bucuria vesnica, primeste Cerul in inima si in casa sa. Cine nu deschide usa inimii sale lui Hristos, se incuie pe sine in afara
Imparatiei lui Dumnezeu, dupa cum se spune intr-o cantare liturgica din Postul Sfintelor Pasti: „Iata Mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednica este iarasi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreunezi, ca sa nu te dai mortii si afara de imparatie sa te incui…”.
Prezenta lui Hristos Cel Inviat se invoca in rugaciune. Cand spunem „Doamne, ajuta-ma”, „Doamne, miluieste-ma”, „Doamne, fii cu mine”, „Doamne, scapa-ma”, „Doamne, mantuieste-ma”, toate aceste expresii pe care le-am invatat din Evanghelia lui Hristos sunt chemari ale lui Hristos in sufletul, in viata noastra si in activitatea noastra, intrucat prezenta Lui se ofera, dar nu se impune. Hristos Cel Inviat nu lipseste niciodata de la intalnirea cu noi, ci noi uitam adesea sa-L cautam, sa-L chemam sau sa-L primim. Marturisirea cea mai cunoscuta a prezentei lui Hristos in Biserica Sa este salutarea liturgica ortodoxa: „Hristos in mijlocul nostru”, urmata de raspunsul: „Este si va fi, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor, amin!”. Astfel se confirma fagaduinta prezentei lui Hristos in Biserica Sa, pe baza experientei Bisericii Sale care traieste in si se hraneste cu prezenta iubitoare, sfintitoare si mantuitoare a lui Hristos.
Precum in ziua Invierii Sale, Hristos-Domnul Cel Inviat a venit la ucenicii Sai adunati laolalta, a stat in mijlocul lor si i-a binecuvantat, tot asa El vine si sta in mijlocul credinciosilor adunati in numele Sau, in orice loc si orice timp, potrivit fagaduintei Sale: „Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor” (Matei 18, 20). Folosindu-Se de mana si glasul preotului, Hristos ne intampina si ne binecuvinteaza cu pacea Sa. De aceea, in cultul ortodox preotul transmite, prin cuvant si gest, binecuvantarea lui Hristos, zicand: „Pace tuturor!”, in timp ce binecuvinteaza cu mana dreapta in forma de cruce.
Pacea cereasca pe care o aduce Hristos Cel Inviat din morti in sufletele credinciosilor este pacea impacarii omului cu Dumnezeu, puterea biruintei asupra pacatului si a mortii, puterea iubirii jertfelnice, care ii ajuta sa treaca prin necazurile, ispitele si incercarile vietii pamantesti. Aceasta putere o confirma Sfantul Apostol Pavel cand zice: „Toate le pot intru Hristos, Cel care ma intareste” (Filipeni 4, 13). Puterea Crucii si a Invierii, ca prezenta tainica, dar reala a lui Hristos in Biserica, o confirma apostolii si martirii care si-au dat viata pentru El, ierarhii, preotii si diaconii care s-au luptat pentru apararea dreptei credinte, monahii si monahiile care s-au nevoit in manastiri si schituri prin post si rugaciune, familiile crestine care au nascut si crescut copii in credinta, precum si toti cei ce au purtat cu bucurie crucea multor incercari si suferinte, cu credinta in ajutorul lui Hristos si cu nadejdea Invierii.
Biserica traieste din prezenta iubirii mantuitoare a lui Hristos (cf. Romani 8, 35), din legatura vie cu El, ca urmare a „credintei lucratoare prin iubire” (Galateni 5, 6) si asteapta cu credinta, nadejde si dragoste implinirea fagaduintei Lui: „Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac” (Ioan 11, 25-26).
In paginile de mai sus ale Scrisorii Pastorale, cand am subliniat importanta prezentei mantuitoare a lui Hristos Cel Inviat in Biserica, am adus mai ales marturii din Sfanta Scriptura si din Sfanta Liturghie, indeosebi pentru ca anul acesta 2008 este, in Patriarhia Romana, Anul jubiliar al Sfintei Scripturi si al Sfintei Liturghii , cand aniversam 320 de ani de la tiparirea Bibliei de la Bucuresti (1688), prima editie integrala a Sfintei Scripturi in limba romana, si 500 de ani de la tiparirea primului Liturghier ortodox, si anume Liturghierul slavon aparut la Targoviste in anul 1508. Prin ascultarea cuvantului lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura si prin participarea la Sfanta Liturghie, simtim noi in modul cel mai intens prezenta iubitoare, sfintitoare si mantuitoare a lui Hristos in Biserica, pentru a ne darui bucurie, pace si viata vesnica.
Frati si surori in Domnul,
In aceste zile de Sfanta Sarbatoare a Sfintelor Pasti sa ne bucuram de prezenta iubitoare si sfintitoare a lui Hristos Cel Inviat in sufletele si in casele noastre. Sa-L preamarim multumindu-I pentru binecuvantarea si pacea pe care ni le daruieste cand Il cautam pe El. In acelasi timp, sa transmitem si noi bucurie si pace in jurul nostru, prin cuvant si fapta, mai ales ajutand pe cei bolnavi, pe cei saraci, pe cei batrani, pe cei nevoiasi, pe cei intristati si necajiti, pe cei indoliati sau indurerati. Sa nu uitam in rugaciunea si iubirea noastra pe fratii nostri din strainatate, indeosebi pe cei ce se afla departe de Romania. Sa folosim timpul Sfintelor Pasti pentru a intari comuniunea de iubire intre parinti si copii, intre soti si sotii, intre prieteni, intre vecini, sa cautam „pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12, 14).
In lumina marelui Praznic al Invierii Domnului nostru Iisus Hristos si a rugaciunii Sfintilor Sai, va adresam tuturor parintesti doriri de sanatate si mantuire, de pace si bucurie, de ajutor de la Dumnezeu in toata fapta cea buna, dimpreuna cu salutarea pascala: „Hristos a inviat!”.
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu – Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!” (II Corinteni 13, 13).
Al vostru catre Hristos-Domnul rugator,
† D A N I E L,
ARHIEPISCOP AL BUCURESTILOR,
MITROPOLIT AL MUNTENIEI SI DOBROGEI,
LOCTIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI SI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
Note bibliografice:
1. Vezi Dumitru Staniloae, ‘Teologia Dogmatica’, vol. III, editia a III-a, E.I.B.M.B.O.R., 2003, pp. 18-22.
2. Sfantul Ioan Gura de Aur, ‘Omilii la Ioan’, II, 5, cf. Jean Claude Larchet, ‘Terapeutica bolilor spirituale’, trad. rom., Bucuresti, 2001, p. 254.
3. Idem, ‘Omilii despre pocainta’, III, 4, cf. Larchet, op. cit., p. 263.
4. Sfantul Chiril al Alexandriei, ‘Comentariu la Evanghelia Sfantului Ioan’, XII, trad., intr. si note de Dumitru Staniloae, in col. PSB, nr. 41, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2000, p. 400-401.
5. Sfantul Ioan Gura de Aur, ‘Omilii la Matei’, 50, 3-4; PG 58; citat de J.M.R. Tillard, in ‘Chair de l´Ã‰glise, Chair du Christ’, Cerf, Paris, 1992, p. 86.
6. Triod, ‘Denia din Sfanta si Marea Luni’, troparul, dupa cei sase Psalmi, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2000, p. 545.
