PĂRINTELE CONSTANTIN COJOCARU, PROFESOR DE VOCAȚIE ȘI SLUJITOR JERTFELNIC

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la înmormântarea părintelui Constantin C. Cojocaru, în satul Lunca, comuna Vânători, județul Neamț, joi, 20 februarie 2014:

„Călători și pribegi suntem noi, Doamne, înaintea Ta!”

(1 Paralipomena 29, 15)

Cu multă tristețe am aflat de mutarea la cele veșnice a părintelui Constantin C. Cojocaru, profesor erudit și dedicat misiunii sacerdotale, care a vegheat cu responsabilitate și devotament la formarea teologică a multor generații de tineri, deveniți apoi slujitori ai Bisericii străbune, prin faptă, cuvânt și trăire sfântă.

Părintele Constantin Cojocaru a fost pentru o perioadă îndelungată de timp profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, devenit după anul 1990 Seminarul Veniamin Costachi. A activat apoi la Seminarul Dosoftei Mitropolitul din Suceava, precum și la Seminarul Sfântul Gheorghe din Roman.

S-a născut la data de 15 august 1942 în localitatea Drăceni (astăzi Slatina), județul Suceava și a crescut fără tată, întrucât acesta și-a pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial, cu puțin timp înainte de nașterea fiului său. Această lipsă a fost suplinită cu prisositoare jertfelnicie și dragoste de către mama sa Aglaia.

Școala primară a urmat-o la școala din localitatea natală, sub streașina voievodalei Mănăstiri Slatina, ctitoria domnitorului Alexandru Lăpușneanu, după care, în anul 1957, s-a înscris la cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț.

În anul 1964 a fost admis la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, susținând la final teza de licență cu titlul: „Biserica Moldovei în timpul domniilor lui Alexandru Lăpușneanu”. A fost înscris mai târziu și la cursurile de doctorat în Teologie, secția de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române.

În perioada copilăriei și a tinereții a fost apropiat de marii duhovnici ai Mănăstirii Slatina, arhimandritul Cleopa Ilie și ieroschimonahul Paisie Olaru, într-o vreme când această vatră monahală cunoștea o nemaiîntâlnită revigorare spirituală.

În anul 1968 s-a căsătorit cu Maria Plăcintă, care i-a dăruit doi fii, acum slujitori ai Bisericii, care duc mai departe numele, amintirea, preocupările și slujirea la Sfântul Altar a părintelui profesor.

În timpul păstoririi fericitului întru pomenire mitropolit Justin Moisescu, în anul 1968, a fost hirotonit diacon, apoi preot, pe seama parohiei Lămășeni, comuna Rădășeni, din județul Suceava.

Între anii 1974-1979, prin transfer, părintele Constantin Cojocaru a slujit ca preot în parohia Frata din Arhiepiscopia Clujului.

Începând cu data de 1 aprilie 1979, la solicitarea fericitului întru pomenire patriarh Teoctist Arăpașu, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Sucevei, a revenit în Moldova pentru a preda la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, unde a profesat timp de 12 ani.

Între anii 1991-1995, a activat ca profesor la nou înființatul Seminar Teologic Mitropolitul Dosoftei de la Suceava, aducându-și aportul la organizarea și formarea acestei școli teologice. De asemenea, în anul școlar 2008-2009 a predat la Seminarul Teologic Sfântul Gheorghe din Roman. La toate aceste școli de teologie a predat atât disciplinele care țin de secția Teologie istorică precum și materiile: Pastorală, Îndrumări Misionare, Limba Latină, Limba și Literatura Română, Istoria Literaturii Universale, Logica, ș.a..

Părintele Constantin Cojocaru a fost o făclie care a luminat vreme îndelungată, din a cărei căldură și strălucire s-au împărtășit foștii elevi, unii dintre ei deveniți astăzi episcopi (cinci la număr), preoți și monahi jertfelnici ai Bisericii Ortodoxe Române.

În decursul anilor a scris numeroase studii și articole, cu caracter istoric și pastoral-misionar, pentru publicații teologice de specialitate. Dintre lucrările publicate în volum, amintim: „Pași prin secole de istorie bisericească” (2005), „Cronicarul Eftimie de la Căpriana și ucenicul său Isaia” (2005) și monografia „Satul și parohia Lunca, comuna Vânători, Neamț” (2006).

Darul său de a transmite, în scris sau în vorbire, învățătura și istoria Bisericii, talentul de a se face accesibil deopotrivă intelectualilor și oamenilor simpli, îl așează în rândul clericilor cărturari ai Bisericii noastre.

În aceste momente de despărțire, ne amintim cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, Care ne întărește speranța, zicând: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi!” (Ioan 11, 25)

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morții și Stăpânul vieții, să așeze sufletul părintelui Constantin Cojocaru împreună cu drepții, în lumina și iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru familia îndoliată,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente