O îndelungată și rodnică slujire, arhimandritul Ambrozie Filiuță (1909-2013)

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a arhimandritului Ambrozie Filiuță, fost slujitor și Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale din București, Mănăstirea Cernica, vineri, 25 octombrie 2013:

Cu tristețe am aflat de trecerea din această lume a părintelui arhimandrit Ambrozie Filiuță, fost slujitor și Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale din București, sacerdot cu viață îndelungată (104 ani) și slujire rodnică.

Sfânta Evanghelia citită astăzi la slujba înmormântării ne-a încredințat că moartea nu este numai tristețe, ci și trecere la viața veșnică, iar cei ce au dobândit pârga Duhului (cf. Romani 8, 18-24) vor fi chemați întru învierea vieții (cf. Ioan 5, 29).

Pe lângă durerea despărțirii de unul dintre slujitorii Bisericii, avem însă, după învățătura Bisericii, și datoria de a ne aduce aminte prin evidențierea faptelor de vrednicie ale celui adormit în Domnul, neuitând îndemnul Apostolului Neamurilor de a nu ne întrista ca și cei care nu au nădejde (cf. 1 Tesaloniceni 4, 13). Această plecare la Domnul nu este o despărțire definitivă, pentru că sfârșitul vieții pământești este o trecere spre cele veșnice, în Împărăția lui Dumnezeu, unde „drepții ca luminătorii strălucesc”.

Trecerea la cele veșnice este vremea odihnei de ostenelile omului săvârșite în această lume, pentru dobândirea cununilor cerești.

Arhimandritul Ambrozie Filiuță s-a născut în comuna Mălușteni, raionul Murgeni, regiunea Iași, la 19 decembrie 1909, din părinții Nicolae și Ecaterina, agricultori, oameni harnici, evlavioși, cu dragoste de cele sfinte, primind la Botez numele Alexandru. Școala primară a urmat-o în satul natal, iar Seminarul Teologic la Ismail, absolvindu-l în anul 1930. În același an s-a înscris la Facultatea de Teologie din Chișinău, susținând la finalul studiilor lucrarea de licență, în februarie 1935, cu subiectul Biserica Sfântul Nicolae din Mălușteni, județul Covurlui.

La 1 aprilie 1937 a fost numit funcționar în Cancelaria Episcopiei Argeșului, iar în septembrie 1940 a fost transferat pe același post la Episcopia Hușilor, unde păstorea episcopul Grigorie Leu, care-i era rudenie apropiată.

La 4 ianuarie 1943, tânărul Alexandru Filiuță a fost tuns în monahism, primind numele Ambrozie, iar la 6 ianuarie, de sărbătoarea Botezului Domnului, a fost hirotonit ierodiacon de către episcopul Grigorie Leu, la biserica Sfinții Voievozi din Huși. După primirea hirotoniei întru ieromonah la 7 martie 1943, în Catedrala episcopală din Huși și hirotesia întru duhovnic la 26 octombrie 1944, a fost numit vicar administrativ al Episcopiei Hușilor începând cu data de 1 decembrie 1944, funcționând în această demnitate până în februarie 1949, când a fost transferat ca preot slujitor la Catedrala episcopală din Roman. Începând cu data de 1 ianuarie 1950 a revenit la Catedrala din Huși.

A mai fost preot slujitor la Mănăstirea Bogdana (1 noiembrie 1953 – 1 martie 1954) și la Mănăstirea Bujoreni (1 martie 1954 – 31 martie 1957).

La începutul anului 1958 a fost transferat în postul de preot slujitor la Catedrala patriarhală din București, unde a slujit timp de 22 de ani, până la 1 martie 1980, când a cerut pensionarea, fiind în vârstă de 71 de ani. Ca pensionar, a mai trăit 33 de ani, ajungând astfel la venerabila vârstă de 104 ani.

Între anii 1961-1963, părintele Ambrozie Filiuță a fost Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale din București, într-o perioadă grea pentru Biserică și în special pentru monahi, când opresiunile regimului comunist vizau în mod direct această sfântă instituție.

Pentru activitatea bogată pe care a desfășurat-o a fost răsplătit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu rangul de arhimandrit.

Prin trecerea la cele veșnice a arhimandritului Ambrozie Filiuță, acum în ajunul sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Catedralei patriarhale și al Bucureștilor, s-a stins o făclie care a strălucit mai bine de un secol în această lume, din a cărui căldură și lumină spirituală s-au împărtășit cei care i-au cunoscut viața și activitatea îndelungată și rodnică. A fost un om evlavios și pașnic, milostiv și răbdător.

Putem spune că Părinte Ambrozie Filiuță pleacă din această lume rostind asemenea Sfântului Apostol Pavel: „lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit” (2 Timotei 4, 7). Suntem încredințați că Dreptul Judecător îl va primi spunându-i: „Bine, slugă bună și credincioasă [†¦], intră întru bucuria Domnului tău” (Matei 25, 21).

Având nădejdea învierii și a bucuriei cerești, ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Dăruitorul vieții veșnice, să așeze sufletul slujitorului Său arhimandritul Ambrozie împreună cu drepții, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu arhierești binecuvântări și părintești condoleanțe pentru cei întristați,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente