Mănăstirea Cernica este în sărbătoare, își serbează ocrotitorul, pe Sfântul Ierarh Calinic. Sfintele sale moaște sunt cinstite de românii de pretutindeni. Sfântul le-a vindecat bolile, le-a alinat suferințele și i-a unit, aducându-i acasă, în familie. Monahilor Cernicăi, sfântul le este încă stareț, îi cheamă la mănăstirea sa, le poartă de grijă, îi întărește în ispite, dar îi și triază precum grâul de neghină.
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, pe care îl pomenim astăzi, este foarte cinstit de români. La sfintele sale moaște, care se află în biserica Mănăstirii Cernica de lângă București, se fac multe minuni. Părintele stareț, protos. Maxim Bădoiu, ne povestește ce a văzut. „Oameni care au venit bolnavi și după multă rugăciune au plecat sănătoși. Eu îi îndemn mereu: «Mergeți la sfântul și spuneți-i ce aveți pe suflet! Dacă puteți, lăsați și o lacrimă acolo!» Țin minte că unui copil de 18 ani, care avea scleroză în plăci, doctorii îi spuseseră că va muri. Timp de câteva luni de zile a participat cu părinții la Sfântul Maslu, la sfintele slujbe, s-a închinat la racla sfântului, stătea toată ziua în biserică. De aici a plecat pe picioarele sale, vindecat. Și mulți alți oameni au plecat de aici mulțumiți de faptul că rugăciunea le-a fost ascultată.”
Și părintele protos. Teofan Milea, fost mare eclesiarh al mănăstirii, în cei 41 de ani de când este aici, spune că a simțit purtarea de grijă a Sfântului Calinic. Ne vorbește de sora sa, care la un moment dat nu primea pe nimeni care avea cruce să se apropie de ea. „Mă simțea și când făceam cruce cu limba. După ce am adus-o cu tata și mama la Sfântul Calinic, n-a mai avut nimic.” Sau alte fapte minunate. Nevasta unui preot din Oltenia, bolnavă de cancer, s-a vindecat. O femeie posedată de duh necurat, pe care o țineau doi bărbați, după ce s-a așezat singură la raclă, a început să plângă și să se roage. Tot la fel și un bărbat, care țipa și făcea urât, s-a liniștit imediat. Sau o florăreasă, care „ne ajută pe noi foarte mult și vine de la vârsta de 3 ani în mănăstire, a fost plecată după 1990 în Olanda. După 2 ani de zile s-a întors pentru că i s-a arătat Sfântul Calinic și i-a zis «Nu-mi mai aduce nimeni flori. Vino înapoi să ai grijă de mine!»”, mai spune părintele Teofan. Sfântul Calinic i-a tămăduit și pe monahi. Era aici un părinte Ieronim, bolnav de epilepsie, care, după ce a venit la mănăstire, a avut crize mai ușoare și rare. Părintele Teofan vorbește și de minunea făcută de Sfântul Calinic cu el: „Sufăr de poliartrită și sunt acum în stadiul sever evolutiv, deci trecut de stadiul 4, care este maxim, însă mă țin și arăt mai bine decât un om care este în stadiul 3, care abia se mișcă. Am zis că totul se datorează faptului că mă aflu lângă sfântul. Eu personal simt lucrarea lui. Acum, cât o fi până la sfârșitul meu nu știu, dar până atunci cred că sfântul mă ajută. Și sunt sigur, ca dovadă că sunt încă bine, pot să mă mișc.”
Un loc unde doar sfântul este stareț
Sfântul Calinic este cinstit cu mare evlavie și de călugări. Zilnic trec pe la racla sfântului și sărută sfintele sale moaște, chiar de câteva ori pe zi, spune părintele Teofan. Viețuitorii de aici îl consideră adevăratul stareț al mănăstirii. „Starețul Cernicăi este Sfântul Calinic, eu sunt doar un administrator. Nu pot să spun eu că sunt starețul, când sfântul este aici cu noi și ne ajută”, explică părintele Maxim Bădoiu. „Supraviețuirea noastră în mănăstire se datorează Sfântului Calinic. Ne trezim că vin oameni care dau bani la mănăstire, vor să ajute, exact cum s-a întâmplat pe timpul sfântului. El tot timpul are grijă de noi. Se simte asta, niciodată nu ducem lipsă. Nu putem spune că ne prisosește, dar putem să dăm și la săraci”, se destăinuie părintele Teofan.
Sfântul stareț este cel care i-a chemat pe unii dintre monahii de aici la călugărie. Părintele Teofan povestește că încă din școala generală sfântul i-a spus în vis să vină la el, că aici este locul său. Și astăzi mai cheamă tinerii la mănăstire, dar mulți dintre ei nu se atașează. „Sfântul Calinic are planul lui cu cine să rămână și cine să plece. Eu când am venit în mănăstire, îmi spuneau părinții că cel care nu-i pentru locul acesta nu-l ține Sfântul Calinic. Deci sfântul este cel care se ocupă și de trierea călugărilor. Îi alege pe cei care sunt vrednici să rămână în locul acesta să-i slujească. Ceilalți pleacă de bunăvoie. Nu pot sta aici”, spune părintele Teofan. Îl completează părintele Maxim: „Aici sunt multe ispite, mănăstirea este la poarta Bucureștiului. Ascultările sunt ușoare, greu este când n-ai voință, când n-ai dragoste să faci ceva. Dar dacă o faci din duhul lăuntric, unde lucrează Dumnezeu, nu sunt grele”.
Părintele stareț Maxim este un exemplu pentru novici. Fiu rătăcitor al Cernicăi, a intrat aici în monahism în anul 1981, dar după 7 ani „am plecat în altă parte, crezând că o să am mai multă liniște. Am făcut peste tot pe unde am fost ascultare. Eram istovit, bolnav și ceream lui Dumnezeu să ajung înapoi la metania mea, la Cernica, la Sfântul Calinic. Și în 2009 mă cheamă Preafericitul Patriarh Daniel să fac ascultare la Centrul social-cultural «Sfântul Calinic» de aici. Apoi am fost ales stareț. Rânduiește sfântul cum nu mi-am închipuit. Niciodată nu am visat să ajung starețul Cernicăi. Iubesc mănăstirea. Aici vreau să mor. De aici nu mai plec, e casa mea. De aici vreau să plec doar la Sfântul Nicolae, la cimitir. Nu există mănăstire mai frumoasă decât Cernica. Mai ales că avem odoarele acestea sfinte, ale Sfântului Ierarh Calinic și ale Sfântului Cuvios Gheorghe. Acești sfinți, și alții pe care nu-i știm, iubesc mănăstirea. Sunt mulți călugări cu viață sfântă care au trăit aici. Dumnezeu la vremea potrivită ni-i va scoate la lumină.”
„Încercăm să-l imităm”
Sfântul Calinic lucrează cu fiecare monah de aici. Pe unii îi îndeamnă mai mult la rugăciune, pe alții îi ajută în lucrarea duhovnicească sau le inspiră râvnă și dragoste în lucrarea liturgică și în ascultări. „Ajutorul Sfântului Calinic îl simțim prin faptul că putem să ducem viață călugărească. Sfântul Ierarh Calinic, dimpreună cu Sfântul Cuvios Gheorghe, veghează asupra mănăstirii noastre și noi ne simțim protejați pentru că suntem fii ai săi. După putința fiecăruia încercăm măcar a zecea parte din ceea ce lucra Sfântul Calinic să ne-o împropriem și noi. Toată viața avem îndemnul acesta de a fi mai buni pe zi ce trece, de a urma pildele sfinților. Cu siguranță Sfântul Calinic va pune cuvânt la judecată și pentru cei care au îndrăznit și s-au ostenit să slujească în locașul lui”, spune protos. Vasile Pîrjol, eclesiarhul mănăstirii. Fiecare monah, împreună cu părinții mai bătrâni ai mănăstirii lucrează ca să ducă mai departe exemplul sfinților de aici. „Încercăm să imităm pe Sfântul Ierarh Calinic, care, deși mic de statură, slăbuț la fire datorită posturilor îndelungate și a ascezei, totuși s-a ridicat prin smerenie, prin rugăciune, prin încrederea în Dumnezeu deasupra tuturor tulburărilor acestei vieți, ca mai pe urmă Dumnezeu să rânduiască să fie primit în ceata drepților”, conchide părintele Vasile.
Părintele stareț Maxim Bădoiu își dorește ca Mănăstirea Cernica să arate ca o grădină a Maicii Domnului. „N-am făcut minuni aici, ci am reparat și am văruit ceea ce Sfântul Calinic a făcut. Încercăm să menținem o lumânare aprinsă. Sperăm ca aceia care vor veni să se nevoiască aici să înțeleagă că îl vor găsi la Cernica pe Sfântul Ierarh Calinic, un mare rugător pentru ei, care a iubit călugăria.” (Reportaj realizat de Diac. George Aniculoaie și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 11 aprilie 2013)
