La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Viața și Acatistul Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel (București, 2013, 56p. – ISBN 978-973-616-282-4), în noua colecție de „Acatiste și Vieți de Sfinți”, după cum se arată într-un comunicat remis de editură.
Acest Cuvios plăcut lui Dumnezeu s-a născut din părinți evlavioși, trăitori în ținutul Muscelului. Din fragedă tinerețe, ascultând chemarea lui Hristos, s-a despărțit de toate plăcerile și ispitele lumii deșarte și s-a retras în Mănăstirea Cetățuia Negru-Vodă, de pe valea Dâmboviței, unde s-a călugărit și a deprins, de la părinți îmbunătățiți, rânduiala vieții monahale. A cunoscut pe mulți dintre sihaștrii care locuiau în vremea aceea în preajma mănăstirii, datorită cărora ținutul muscelean a fost numit Valea Chiliilor. Minunatul Ioanichie, după ce a deprins viețuirea călugărilor iscusiți, luând binecuvântare, s-a retras într-una din peșterile Muntelui Negru-Vodă, unde, după ce a primit marea schimă monahală, s-a nevoit mai mult de 30 de ani.
Ostenelile sale, lipsurile, lucrarea sa lăuntrică, rugăciunea neîncetată și cercetarea harului dumnezeiesc pe care le-a trăit Cuviosul, erau ascunse oamenilor, întrucât peștera în care s-a retras el se afla într-un loc greu de ajuns, iar sihastrul nu căuta slava lumii, ci mergea pe calea smereniei, care este temelia sporirii duhovnicești. O dată pe săptămână un ucenic al Cuviosului venea să-i aducă pâine și apă, pe care le cobora până la gura peșterii cu o frânghie, din pricina locului foarte abrupt. Duminica, după Sfânta Liturghie, Cuviosul îl primea pe starețul mănăstirii, care îl mărturisea și îl împărtășea cu Sfintele Taine.
Astfel viețuind Cuviosul schimonah Ioanichie în rugăciune și aspră nevoință, Dumnezeu i-a făcut cunoscute descoperiri cerești, care l-au întărit să rabde toate ispitele războiului nevăzut, și i-a dăruit harismele povățuirii sufletelor și înainte-vederii, precum și darul vindecării bolnavilor prin rugăciune. Monahii și mirenii cereau rugăciunile Cuviosului și primeau împlinirea cererilor, dar acesta nu se cobora din peșteră, pentru a se feri de laudele oamenilor. Tradiția locului spune că înșiși binecredincioșii domnitori Mihai Viteazul (1593-1600) și Matei Basarab (1632-1654) au cerut rugăciunile Sfântului pustnic în vreme de cumpănă, știindu-l fierbinte rugător către Dumnezeu pentru țară și neam.
Cunoscându-și dinainte sfârșitul, minunatul Părinte Ioanichie și-a săpat singur mormântul în peștera sa, încrustându-și în dreptul capului anul trecerii la cele veșnice – 1638. Așezându-se în mormânt, a adormit întru Domnul. Firea necuvântătoare i-a slujit, pentru că un păianjen i-a țesut deasupra trupului o pânză, ca un epitaf. Așa au rămas osemintele Sfântului vreme de 300 de ani.
Din rânduială dumnezeiască, moaștele lui au fost aflate în anul 1944. Ieromonahul Pimen, starețul Mănăstirii Cetățuia Negru-Vodă, a coborât în peștera unde sihăstrise cu mulți ani înainte Schimonahul Ioanichie și a văzut cum pânza de păianjen acoperea osemintele bine mirositoare ale Cuviosului. Le-a scos cu multă evlavie și le-a așezat în biserica mănăstirii, spre întărirea monahilor și bucuria credincioșilor. Mulți au primit folos de la minunatul odor descoperit în peștera din Valea Chiliilor. Bolnavii se vindecau, cei aflați în necazuri primeau sprijin și nădejde. Dar, odată cu venirea cârmuirii ateiste în România, s-a dat poruncă să fie închisă mănăstirea, iar moaștele Sfântului să fie îngropate în pământ. Cu mare mâhnire, monahii au așezat moaștele Sfântului într-un sicriu, pe care l-au îngropat în cimitirul mănăstirii.
După anul 1989, când Biserica și-a recăpătat libertatea, Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă și-a reluat viața duhovnicească, iar moaștele Cuviosului au fost din nou așezate în biserica mare a mănăstirii.
Cercetând credința ortodoxă, viața de aspră nevoință și minunile Schimonahului Ioanichie, precum și cinstirea de care se bucură în rândul credincioșilor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înscrierea lui în rândul Sfinților români, cu zi de pomenire la 26 iulie.
Lucrarea poate fi achiziționată de la Librăria Cărților Bisericești (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Krețulescu), Galeriile „Cuvântul vieții”, prin comandă pe internet la adresa [email protected], precum și de la pangarele bisericilor și mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor.
