Tăierea cinstitului cap al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este ultima sărbătoare „cu cruce roşie“ din ultima lună a anului bisericesc, rânduită de Biserică în ziua a 29-a. Uciderea nedreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul s-a petrecut în urma unui ospăț bogat și plin de beție, ale cărui urmări au profunde semnificaţii duhovniceşti pentru viaţa fiecărui creştin şi pentru modul în care Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos trebuie mărturisită, indiferent de duhul lumii decăzute.
Relatările Sfinților Evangheliști Matei (14, 1-12), Marcu (6, 14-30) și Luca (9,7-9) despre decapitarea Sfântului Ioan Botezătorul au fost inserate în Evanghelii ca motivație la diferitele păreri din poporul lui Israel cu privire la lucrarea de propovăduire a Împărăției lui Dumnezeu și la faptele minunate săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos. Între aceste păreri a fost și cea a tetrarhului Irod, care a auzit „de vestea ce se dusese despre Iisus. Și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el” (Matei 14, 1-2). Pe lângă scopul istoric, istorisirea despre decapitarea cinstitului cap al Botezătorului a avut și un înțeles teologic, fiindcă nedreapta ucidere cea fără de lege a regelui Irod, robul beţiei şi al desfrânării, a fost o prevestire a morții Mântuitorului Iisus Hristos. Astfel, Sfântul Ioan Botezătorul este Înaintemergător al Mântuitorului Iisus Hristos cu naşterea, propovăduirea şi moartea. De aceea, precum ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur, „toată grija Evangheliștilor a fost a vorbi de viața și învățătura lui Hristos. N-au vorbit de o întâmplare străină decât dacă avea legătură cu Hristos. Așadar, nici acum n-ar fi pomenit de istoria aceasta, dacă n-ar fi avut legătură cu Hristos și dacă Irod n-ar fi spus că Iisus este Ioan înviat din morți”. (Omilii la Matei, p. 556)
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
