Muzeele bisericeşti, mijloace de promovare a valorilor naţionale

În fiecare an, în Noaptea Muzeelor (16-17 mai), aceste instituţii de cultură din întreaga lume îşi deschid larg porţile pentru a-i primi, în mod deosebit, pe toţi iubitorii de valori culturale. Muzeele din România se pregătesc pentru primirea a mii de vizitatori dornici să descopere podoabele găzduite de acestea. În ultimii ani, Biserica Ortodoxă Română şi-a extins numărul de colecţii muzeale prin reorganizarea şi modernizarea spaţiilor sau prin construirea altora noi.

Cei peste 200 de absolvenţi ai programelor de formare profesională organizate de Centrul de Pregătire pentru Patrimoniu „Sfântul Constantin Brâncoveanu“ au capacitatea de a iniţia proiecte şi programe de reorganizare şi modernizare a numeroaselor colecţii aparţinătoa-re de eparhiile din cadrul Patriarhiei Române. O dovedesc recentele reorganizări şi modernizări de la: Mănăstirea Dragomirna, singura colecţie din România dedicată prezentării manuscriselor miniate semnate de Mitropolitul cărturar Anastasie Crimca; Mănăstirea Suceviţa, unde există un muzeu modern, destinat prezentării epocii de mare cultură a Movileştilor; Mănăstirea Voroneţ, unde se află un muzeu în curs de împlinire; Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, cu o colecţie unică de icoane pe sticlă din Transilvania; Mănăstirea Putna, care îşi întâmpină pelerinii cu un muzeu destinat epocii lui Ştefan cel Mare; Mănăstirea Căldăruşani, care are un muzeu cu valori de excepţie din epoca lui Matei Basarab, şi nu numai; precum şi colecţiile muzeale de la Mănăstirile Ghighiu, Pissiota, Ţigăneşti, Samurcăşeşti, Sinaia şi Pasărea (în curs de modernizare). Exemplele ar putea continua. Biserica, păstrătorul celui mai valoros patrimoniu de artă veche românească, îşi asumă grija pentru ocrotirea acestor bunuri culturale şi se preocupă ca în toate eparhiile să fiinţeze astfel de centre care să ofere vizitatorilor informaţii cuprinzătoare de interes cultural, ştiinţific despre tradiţiile multiseculare ale poporului român. Muzeul nu înseamnă (cum greşit se mai crede) un grup de obiecte „vechi“, strânse, fără nici o noimă, în câteva vitrine, ci reprezintă un demers ştiinţific, realizat de specialişti, menit a oferi, printr-un limbaj specific, fragmente de viaţă (religioasă, culturală, istorică, instructiv-educativă, de bio-diversitate, de mediu).

Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente