Sâmbătă, 18 iunie 2016, au fost prăznuiţi Moșii de vară. Această zi, pe care Biserica a rânduit-o ca zi specială de pomenire a morţilor, precede sărbătoarea Rusaliilor, atunci când Biserica Ortodoxă sărbătorește Pogorârea Sfântului Duh.
În ziua moşilor de vară, credincioşii comunităţii Sfântul Nectarie Taumaturgul din Coslada, Spania, au venit în număr mare la biserică pentru a-i pomeni pe toi cei adormiţi din familiile lor şi pe toţi cei pe care Biserica îi poartă mereu în rugăciuni, strămoşi, moşi, părinţi, fraţi, surori, fii sau fiice, adormiţi în nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice. După Sfânta Liturghie, părintele paroh George Cimpoca a oficiat Slujba Parastasului şi a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură.
Ziua de astăzi este şi un foarte bun prilej ca noi să ne aducem aminte că nu suntem veşnici pe acest pământ. Cel mai trist este să uiţi că într-o zi vei muri. Şi cine uită că va muri, uită şi cum trebuie să trăiască. Ba chiar uită să trăiască! Ce bine e să nu uiţi că eşti un simplu muritor, purtat de vânt, încet ori iute pe pământ; un glas ce treci prin vieţi de oameni. Nu ştiu să mor pentru că nu am mai murit, dar ştiu că voi muri şi voi trăi să-nvăţ să mor. Vreau să trăiesc ca muritor, ca om trecător, şi să nu uit că nu-s decât o pată de timp pe pânza veşniciei. Şi eu, şi tu, noi toţi suntem doar un timp, un semn atât de mic din simfonia veşniciei ce a compus-o Dumnezeu şi o cântă îngerii armonios, a spus părintele paroh
În timpul Anului bisericesc există două zile de sâmbătă în care se fac pomeniri în mod special pentru cei trecuţi la Domnul, fiecare având denumirea de Moși.
Prima sâmbătă este prăznuită înaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (a Înfricoșătoarei Judecăți – înainte de Postul Mare) și este cunoscută sub numele de Sâmbăta Moșilor de iarnă. A doua, în această sâmbătă dinaintea Sărbătorii Rusaliilor, este numită Moșii de vară sau Moșii cireșelor.
Pomeniri pentru cei adormiți se fac şi în fiecare sâmbătă din Postul Mare. Zile rânduite de Părinții Bisericii pentru pomenirea morților sunt toate sâmbetele de peste an, cu excepția Sâmbetei celei Mari și a Sâmbetei Luminate.
Încă din vremea Sfinților Apostoli, după cum mărturisește Sfântul Ioan Gură de Aur, se țineau zile de pomenire a strămoșilor adormiți în speranța fericirii veșnice. Astfel de zile pot fi identificate în jurul secolului al VI-lea când s-a făcut fixarea definitivă a pericopelor biblice citite în cursul anului bisericesc. În privința aceasta găsim rugăciuni alcătuite pentru sufletele celor morți și în Evhologhiul lui Serapion de Thmuis (Egipt) din secolul al IV-lea, în care se spune: Te rugăm Dumnezeule și pentru cei adormiți, a căror pomenire s-a făcut, sfințește aceste suflete, căci tu pe toate le cunoști; sfințește-i pe cei adormiți în Domnul și numără-i cu puterile Tale cele sfinte (îngerii) și dă-le lor și sălășluire întru împărăția Ta.
