Crearea cadrului propice pentru organizarea şi funcţionarea monahismului de către conducerea Bisericii Ortodoxe Române a continuat cu adoptarea, la 25 februarie 1950, de către forul înalt al ierarhilor a noului regulament monahal, alcătuit de mitropolitul pensionat Efrem Enăchescu şi arhimandritul Benedict Ghiuş, vicar patriarhal. Însă, acesta a fost aprobat de Ministerul Cultelor abia la 26 martie 1953, deşi Biserica se folosea de acest document de la data adoptării. A fost aprobat mai târziu, deoarece au existat o serie de neînţelegeri între Patriarhia Română şi Ministerul Cultelor, potrivit unui document datat la 18 martie 1953, provenit din arhiva fostului departament: „Conducerea BOR a prezentat cu adresa nr. 1617/1953 un proiect de regulament monahal intitulat: «Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale şi funcţionarea administrativă şi disciplinară a mănăstirilor», cerând ministerului aprobarea legală pentru acesta. Direcţia de studii a analizat acest regulament şi a arătat delegaţilor Patriarhiei un număr de obiecţiuni care au fost însuşite în cea mai mare parte. Au rămas neînsuşite de către delegaţii BOR următoarele chestiuni: 1) Reprezentanţii Patriarhiei BOR nu vor să renunţe la dispoziţiile art. 4, în care se spune că mănăstirea sau schitul «este persoană juridică de drept public». Ei îşi întemeiază această susţinere pe dispoziţiile art. 186 din statutul BOR.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
