La inițiativa Părintelui Ilie Tabarcia din Parohia „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul” – Villalba, vineri, 29 martie 2013, a fost săvârșită Taina Sfântului Maslu în această comunitate, făcând o bucurie celor prezenți prin aducerea sfintelor moaște ale Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul și ale Sfinților Martiri din Hozeva, din Parohia Coslada – Spania, după cum a precizat Părintele George Cimpoca, parohul Bisericii „Sfântul Nectarie Taumaturgul” din Coslada.
Din sobor au făcut parte: părintele Alexandru Tothăzan, de la Parohia „Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana” din San Sebastian de Los Reyes, părintele Emilian Geabana, de la Parohia „Sfântul Cuvios Ioan Casian” din Guadalajara, părintele Ștefan Șupeală, de la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Mina” din Rivas Vaciamadrid, și părintele George Cimpoca, de la Parohia „Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada.
La sfârșitul Tainei Sf. Maslu, părintele Cimpoca a rostit un cuvânt de învățătură despre Voia lui Dumnezeu ca mod de viață, în care, printre altele, au fost accentuate câteva aspecte ale vieții duhovnicești comunitare: „Sfânta Scriptură afirmă limpede și clar libertatea pe care omul o are să aleagă ceea ce vrea în viață și apoi să suporte consecințele propriei alegeri, în concluzie destinul este în mâna omului, este dreptul de a alege. Sunt câteva evenimente în Scriptură, în care oamenii au fost întrebați ce vor, multe altele în care oamenii au spus ce vor fără să fie întrebați. Este interesant să vedem că ei au devenit în timp ceea ce au vrut. Ceea ce vor oamenii răspunde nevoilor, pretențiilor sau intereselor lor, drept pentru care unele dintre lucrurile vrute sunt bune, altele sunt rele†¦ Astăzi, diferența dintre lume și Biserică este aproape inexistentă pentru că lumea încearcă să devină bisericoasă, timp în care Biserica încearcă să devină lumească. Acest trist adevăr se manifestă în multe feluri: 1. Iisus Hristos este acceptat de oameni ca Mântuitor pentru că iartă păcatele, dar nu și ca Domn care să le conducă viața. 2. Sf. Scriptură este o carte relativă, nu absolută, este consultativă, nu executivă; nu tot ce scrie în ea trebuie făcut. Dacă nu toată Scriptura este adevărată, cine ne spune ce este bun și ce este rău? 3. Duplicitatea între viața de la biserică și cea din afară. 4. Biserica se concentrează pe ce nu trebuie făcut, în loc de ce trebuie. 5. Tendința democrației (voința poporului) în biserică, desființând teocrația (voința lui Dumnezeu). 6. Secularizarea Bisericii, eliminând sacralitatea acesteia, adică tendința ca Biserica să semene cu un teren de sport, sală de concert, șezătoare†¦, dar nu loc pentru pocăință și sfințenie. 7. Frecventarea cu regularitate a unei biserici, timp în care nu se produce nicio schimbare în viața personală. †¦ Pocăința nu înseamnă doar să frecventezi o biserică, nici să mai schimbi câte ceva în viață, ci o schimbare radicală de principii și priorități. Pocăință se numește atunci când omul își asumă responsabilitatea pentru păcatul făcut și condamnă dezordinea spirituală din viața lui, implorându-L pe Dumnezeu să-l ierte și să-l schimbe.”
Credincioșii prezenți au primit, pe lângă binecuvântarea sfintelor moaște și a părinților slujitori, o iconiță cu Sfântul Ierarh Nectarie.
