Înaltpreasfințitul Petru, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor a oficiat astăzi, 27 martie 2009, începând cu ora 11:00, la Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul” o slujbă de Te Deum, pentru a marca aniversarea celor 91 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria-mamă, România.
Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România, în anul de grație, pentru națiunea română, 1918. Astfel că, în data de 25 septembrie 1917, cu prilejul Congresului ostașilor moldoveni de la Chișinău s-a constituit organul reprezentativ numit Sfatul Țării. Forul coordonator a fost Consiliul Directorilor, iar președinte ales, Ioan Inculeț. Odată instaurat, Sfatul Țării proclama la 15 decembrie 1917, Republica democrată moldovenească, iar la 2 martie, o delegație formată din Ion Inculeț, Pantelimon Halippa și Dr. Ciugureanu se întâlnește la Iași cu Primul Ministru al României stabilind cadrul de desfășurare a evenimentelor premergătoare Unirii. La 27 Martie 1918, ora 5 p.m., a avut loc Adunarea Sfatului Țării. În sală au fost prezenți toți membrii cabinetului Republicii Moldovenești, precum și Primul Ministru român, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand. Sfatul Țării cuprindea: 103 basarabeni, 13 ucrainieni, 7 ruși, 6 evrei, 5 găgăuzi, 2 nemți, 1polonez și 1 armean. În urma rezultatului votului (86 pentru, 3 contra, 36 abțineri, 13 absenți) s-a declarat Unirea Basarabiei cu Țara mamă. Ziarul ‘Tribuna’ din 30 Martie 1918, publica: Moțiunea Unirii, Te deum-ul, și telegrama transmisă regelui Ferdinand, anunțând Unirea cu Țara mamă.
Actul istoric al Unirii Basarabiei cu Țara, glasuia: ‘În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica democratică moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagră, și vechile granțe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-si hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa, România’. (I. Nistor, „Istoria Basarabiei”, București 1991)
