Luni, 27 iulie, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon,metocul Centrului Eparhial din Caransebeș și-a cinstit ocrotitorul. Cu acest prilej, din încredințarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către părintele arhimandrit Constantin Timiș, vicar eparhial, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, într-un foișor special amenajat în curtea așezământului monahal. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Ethos” al Episcopiei Caransebeşului. La Sfânta Liturghie au participat un număr însemnat de credincioşi din Banatul de Munte, din Banatul de Câmpie, dar și din Maramureș, mulţi dintre ei împărtăşindu-se cu Dumnezeieştile Taine.
„Sfântul Pantelimon și în Episcopia Caransebeșului a fost cinstit în mod deosebit, întrucât avem un metoc al Episcopiei care îl are ca și purtător de grijă pe acest mare sfânt, ocrotitor al medicilor şi tămăduitor al bolnavilor. Ne-am bucurat de prezența multor credincioși, veniți de aproape, dar și de departe, fapt datorat părintelui stareț Ioachim, care împreună cu ostenitorii și binefăcătorii se îngrijește spre a înfrumuseța acest loc binecuvântat de Dumnezeu. Părintele stareț pune sămânța Cuvântului lui Dumnezeu în inimile credincioșilor care vin aici și îi face să înțeleagă că ispitele și încercările vieții acesteia nu sunt altceva decât momente de cumpănă, dar prin credință și dragoste, așa cum ne-a arătat-o Sfântul Pantelimon, putem să le biruim pe toate spre slava lui Dumnezeu”, a arătat părintele arhimandrit Constantin Timiș.
Bucuria praznicului s-a încheiat prin agapa frăţească oferită de părintele stareţ Ioachim tuturor credincioşilor prezenţi. Metocul cu hramul „Sfântul Pantelimon” din Caransebeş se află în curs de amenajare, sub purtarea de grijă a părintelui stareţ Ioachim Rad, urmând ca aici să se dezvolte o gospodărie pentru deservirea Centrului Eparhial şi cantinei Seminarului Teologic „Episcop Ioan Popasu” din Caransebeş.
Sfântul Pantelimon a trăit în primele veacuri creștine, primind cununa muceniciei în anul 303. Părinții Eustorghie şi Euvula, având o situaţie materială bună, s-au îngrijit de creşterea lui şi l-au dat în seama renumitului doctor Eufrosin care l-a învăţat cum să-i îngrijească pe bolnavi. De la preotul Ermolae, Pantelimon a învăţat credinţa creştină. Într-o zi, pe când se întorcea acasă, Pantelimon a găsit pe marginea drumului un copil mort, muşcat de o viperă. Dorind să pună la încercare spusele bătrânului preot Ermolae, el s-a rugat lui Dumnezeu ca acel copil să învie, iar vipera să moară. Spre uimirea tânărului Pantelimon, copilul a înviat. Atunci el a alergat la bătrânul Ermolae şi l-a chemat să îl vadă. Ulterior a primit sfântul botez şi sfintele taine. Pantelimon a tămăduit şi alţi oameni, printre care şi un orb, pe care nici măcar renumitul doctor Eufrosin nu l-a putut vindeca. Atrăgând invidia celorlalţi medici, aceştia i-au spus împăratului că Pantelimon este creştin. În momentul decapitării sfântului din rana lui nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat a rodit în acel moment.
(Articol realizat de Diac. Pavel Canea și Darius Herea)
