Binecuvântare și bucurie în mănăstire nouă
Sărbătoarea hramului Mănăstirii Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul spiritual al acestei obști monahale de lângă New York, SUA, este deodată un prilej deosebit de a mulțumi lui Dumnezeu pentru ajutorul sfânt oferit acestui așezământ monahal, cât și un moment de recunoștință și pomenire a ctitorilor acestei mănăstiri: Părintele Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilache, mare misionar ortodox și predicator, și credinciosul ortodox român Dumitru Minciu, în amintirea căruia s-a dat acest hram mănăstirii.
Desigur, lucrarea lor este continuată astăzi de alți ctitori și donatori, iubitori și promotori ai valorilor spiritualității ortodoxe românești, misionari statornici în credință și mărinimoși la suflet, care și-au unit rugăciunea cu fapta cea bună.
Zidirea unei biserici într-o comunitate este lucrarea cea mai folositoare și mai sfântă. A zidi o biserică înseamnă a deschide o poartă nouă a Cerului și a înălța o Casă nouă a lui Dumnezeu. Biserică înseamnă în limba greacă adunarea oamenilor convocată de Dumnezeu. Deci Biserica este cea care ne adună pe toți laolaltă în iubirea lui Dumnezeu și ne unește cu Dumnezeu, pentru a dobândi mântuirea și viața veșnică. Spațiul sau locașul în care se adună oamenii în iubirea Preasfintei Treimi se numește tot biserică.
O biserică nu se zidește în fiecare an, ci o dată la două, trei sute de ani. Așadar, zidirea unei biserici este o șansă și o chemare tainică a lui Dumnezeu pentru cei ce sunt contemporani cu zidirea unei biserici, adică este pentru ei prilejul de a deveni ctitori și ziditori ai Casei lui Dumnezeu. Multe din ctitoriile voievodale din România împlinesc acum 500 sau 600 de ani… Să ne gândim câte generații, câte persoane s-au rugat și s-au sfințit în ele de-a lungul timpului! Această taină a iubirii lui Dumnezeu pentru oameni și a oamenilor pentru Dumnezeu și întreolaltă este cultivată și binecuvântată de Biserică.
De aceea, în Biserica Ortodoxă ctitorii sunt numiți „fericiții și pururea pomeniții ctitori”. Ei vor fi pomeniți și atunci când nu vor mai avea pe nimeni din neamul lor ca să-și amintească de ei. Când se construiește o biserică de zid se edifică și lumina ei în sufletele celor ce o construiesc. În comunitatea în care se zidește o biserică se înduhovnicește comportamentul credincioșilor, pentru că, odată cu zidirea materială a bisericii, în interiorul sufletului lor se zidește biserica spirituală a comuniunii frățești în credință, a jertfelniciei și milosteniei, a dragostei față de Dumnezeu și față de oameni. Totodată se intensifică mai mult convingerea că biserica este a credincioșilor iar ei sunt ai lui Hristos Căruia Îi zidesc biserică, spre slava Preasfintei Treimi și spre mântuirea oamenilor.
Construirea unei biserici noi și mai ales a unei mănăstiri noi reprezintă deci o dovadă a credinței vii și jertfelnice, mărturisită de o comunitate creștină harnică și darnică.
De ziua praznicului sau sărbătorii sale, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul acestei mănăstiri, îi adună la un loc pe toți cei care Îl iubesc și Îl caută pe Dumnezeu. Sfântul Cuvios Părintele nostru Dimitrie cel Nou a trăit în veacul al XIII-lea. S-a născut în localitatea Basarabi, de pe malul Dunării, fiind, cel mai probabil, român din neamul Basarabilor. După ce, o vreme a fost păstor al turmelor satului natal, întraripându-se cu dumnezeiescul dor de cele veșnice s-a retras într-o peșteră în sihăstrie. Acolo s-a nevoit mulți ani în post și rugăciune, urcând treptele înalte ale sfințeniei. Domnul Iisus Hristos, pe Care L-a iubit din tinerețe, l-a învrednicit ca și după moarte trupul său să-i fie preaslăvit prin neputrezire, până în zilele noastre, ca semn de sfințenie și mângâiere pentru Biserică și mărturie a lucrării harului în omul rugător și postitor.
Din anul 1774 moaștele sale sunt cinstite în Catedrala patriarhală din București. Cu mijlocirile Sfântului Dimitrie cel Nou, s-au săvârșit multe minuni, spre folosul sufletesc și trupesc al celor ce se roagă lui cu evlavie.
Fie ca Hristos-Domnul, pentru rugăciunile Sfântului Dimitrie cel Nou, să ne lumineze viața, să ne întărească în credință și să ne ajute să biruim încercările grele și să săvârșim fapte bune spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea noastră!
Cu ocazia hramului acestei Mănăstiri românești, organizată de câțiva ani lângă marele oraș american New York, felicităm pe Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae, Arhipăstorul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi pentru realizările frumoase de până acum legate de construcția bisericii mănăstirii Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi și rugăm pe Hristos-Domnul să-i dăruiască în continuare ajutor sfânt în rodnica activitate misionară de păstorire a preoților și credincioșilor ortodocși români.
Totodată, felicităm pe părinții din obștea acestei mănăstiri, harnici și misionari, luminați de evlavie ortodoxă și simțire românească, pe toți donatorii și miluitorii acestui sfânt lăcaș, precum și pe toți clericii și credincioșii prezenți la această sărbătoare.
Preamilostivul Dumnezeu Cel în Treime preamărit, pentru rugăciunile Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul acestei mănăstiri, să dăruiască tuturor celor prezenți astăzi, în ea, pace și bucurie, ajutor și fericire, sănătate și mântuire.
Întru mulți și fericiți ani!
Cu aleasă prețuire și părintească binecuvântare,
†DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
