Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la aducerea moaştelor Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu la biserica Sfântul Gheorghe – Nou din Bucureşti, duminică, 12 iulie 2020:
300 de ani de la aducerea moaștelor Sfântului Constantin Brâncoveanu
În această solemnă atmosferă de rugăciune a Sfintei și Dumnezeieştii Liturghii, comemorăm cu evlavie împlinirea a 300 de ani de la aducerea în țară și înmormântarea în această măreață și frumoasă ctitorie voievodală, a osemintelor sfințite prin mucenicie ale ctitorului ei, Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.
Prin strălucitoarea și rodnica sa domnie – a doua ca durată în istoria Țării Românești, recunoscută unanim pentru realizările culturale, artistice, edilitare, politice și diplomatice drept Epoca brâncovenească –, prin înțelepciunea luminată de adânca lui credință ortodoxă, prin rafinata sa politică europeană de salvare a civilizației creștine și prin dărnicia ajutorării creștinilor asupriţi din Imperiul otoman, dar mai ales prin mărturisirea fermă a credinței sale creştine în fața crudului sultan, prin atitudinea sa plină de demnitate în fața morții și prin sfârșitul său mucenicesc, Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu a rămas în conștiința Bisericii și a neamului românesc, vreme de peste trei veacuri, drept una dintre cele mai luminoase și mari personalități ale istoriei noastre naționale.
Vechile letopisețe și cronici, tratatele moderne de Istorie a românilor, creațiile populare și literatura cultă românească au păstrat mereu vie memoria sa binecuvântată.
Iar prin înscrierea sa, a celor patru fii și a sfetnicului Ianache în rândul Sfinților din calendar, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 19-20 iunie 1992, cu zi de pomenire anuală la 16 august, s-a instituit comemorarea sa liturgică permanentă.
Apoi, prin proclamarea de către Sfântul Sinod, la propunerea Noastră, a anului 2014 când s-au împlinit 300 de ani de la moartea lor martirică drept Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni, s-a consolidat comemorarea lor liturgică.
În anul 2014, a fost redeschis mormântul Voievodului Constantin Brâncoveanu şi au fost aşezate sfintele sale moaște într-o frumoasă raclă de argint aurit confecționată în atelierele Patriarhiei Române. Au fost organizate numeroase evenimente științifice și tipărite multe cărţi şi studii dedicate Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu și glorioasei sale domnii.
Au fost alcătuite şi publicate Slujba şi Acatistul Sfinţilor Brâncoveni şi a fost organizată, în 21 mai 2014, solemna și grandioasa procesiune cu sfintele sale moaște purtate de la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, în care a fost miruit și încoronat ca Domnitor al Ţării Româneşti,în octombrie 1688, până la biserica „Sfântul Gheorghe – Nou” care, din anul 1720, îi este loc de veșnică odihnă.
În lunile următoare, au fost organizate pelerinaje cu moaștele sale în toate cele trei provincii istorice românești, cu precădere la unele din ctitoriile sale.
Astfel, personalitatea Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu a fost şi este venerată ca fiind un simbol sfânt al demnității și fermității în credință a poporului român, chipul luminos de conducător creștin al țării, credincios mărturisitor și patriot statornic până la moarte martirică.
Mazilit la 25 martie 1714, în Sfânta și Marea Miercuri a Săptămânii Patimilor, din ordinul sultanului Ahmet al III-lea, dus sub escortă la Istanbul împreună cu soția, copiii și ginerii, închis în înfricoșătoarea temniță Edicule (Yedi Kule) a celor Șapte Turnuri, torturat vreme de mai multe luni, Constantin Brâncoveanu împreună cu cei patru fii ai săi și înțeleptul Ianache sfetnicul său au fost decapitați la Constantinopol, în data de 15 august 1714, în prezența sultanului Ahmet al III-lea, a demnitarilor otomani și ambasadorilor marilor puteri europene, în ziua Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, când Voievodul împlinea 60 de ani, iar soția sa, Maria sau Marica, cinstea pe ocrotitoarea sa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria. Trupurile voievozilor români martiri au fost aruncate în apele Mării Marmara, în apropierea Bosforului.
Recuperate din apele mării cu discreție de către câţiva pescari creștini și slujitori ai Patriarhiei Ecumenice, trupurile acestora au fost înmormântate, pe ascuns, în biserica Mănăstirii Panaghia Kamariotisa de pe Insula Halki, mănăstire care s-a bucurat în multe rânduri de darurile Domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Doamna Marica, nora sa cea mare și nepotul ei Constantin, au rămas în închisoare ca robi. Femeie puternică și vrednică, după șapte luni de închisoare, a reușit să se răscumpere împreună cu rudeniile ei pentru suma de 100 de pungi de galbeni.
Condamnată la închisoare pe viață, a fost trimisă în exil în Caucaz, la Kutai, de unde a reușit iarăși să se elibereze spre sfârșitul anului 1716, ajungând în noiembrie la București, împreună cu noul domnitor investit de sultan, Ioan Mavrocordat, oarecum favorabil Brâncovenilor.
În anii următori, cu o tenacitate extraordinară, Doamna Marica s-a luptat să aducă în Ţara Românească osemintele Voievodului Constantin Brâncoveanu şi a reuşit abia în anul 1720.
Întrucât Mănăstirea Hurezi, cea mai impresionantă ctitorie brâncovenească, unde Sfântul Constantin, ca bun gospodar și creștin evlavios, și-a pregătit un frumos mormânt de marmură, se afla pe teritoriul Olteniei, provincie cedată de Imperiul otoman Imperiului Habsburgic, după Pacea de la Passarowitz din anul 1718, Doamna Marica a adus, cu discreţie şi înțelepciune, prețioasele oseminte ale Voievodului Martir la București, înmormântându-le în iunie 1720 în biserica „Sfântul Gheorghe – Nou”, o altă ctitorie a Sfântului Constantin Brâncoveanu.
Lipsa oricărei inscripții de pe piatra de mormânt, săparea mormântului nou în preajma mormântului domnesc al lui Ioan Mavrocordat, mort de ciumă în anul precedent (1719), discreția ceremoniei de înmormântare într-o vreme în care bisericile erau aproape goale din cauza epidemiei, au contribuit la protejarea osemintelor sfinte ale Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu, precum și a vieților celor care cu multă osteneală, cu mult curaj și cu multă dragoste le-au adus şi înmormântat în pământul țării sale cu riscuri enorme.
Pentru a nu se pierde, prin trecerea anilor, taina mormântului fără epitaf sau nume de la biserica „Sfântul Gheorghe– Nou”, Marica Doamna a pus deasupra mormântului o frumoasă candelă de argint purtând pe ea o inscripție discretă, cu litere chirilice mărunte: Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului Domn Io Constandin Brâncoveanu Basarab Voievod și iaste făcută de Doamna Mării Sale Mariia, careași Măria Sa nădăjduiește în Domnul iarăși aici să i se odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228 (1720).
Astăzi, 12 iulie 2020, când comemorăm împlinirea a trei veacuri de când moaștele slăvitului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu străjuiesc Capitala și Țara, cinstim cu luare aminte jertfa Sfinților Martiri Brâncoveni, pe care îi vom pomeni şi peste o lună, la 16 august.
Totodată, va fi pomenită Doamna Marica sau Maria Brâncoveanu, care cu bărbăție sfântă a îndurat moartea evlaviosului ei soț și a iubiților ei fii, a răbdat temnița și exilul refuzând orice compromis cu ucigașii neamului ei, ca mai apoi, cu un curaj vrednic de toată lauda, cu mari cheltuieli, dar mai ales cu riscul pierderii propriei sale vieți, să aducă în țară scumpele oseminte ale Domnitorului Martir.
Doamna Marica rămâne pentru fiecare femeie creștină o pildă de evlavie și nădejde în vremuri de grele încercări, de răbdare în cea mai grea suferință, de mamă care și-a crescut copiii în neclintită credință, de soție iubitoare și devotată, valori transmise și urmașilor ei care au strălucit prin evlavie şi filantropie.
Exemplul credinţei statornice a Sfântului Constantin Brâncoveanu în Domnul Iisus Hristos până la moarte martirică şi rugăciunile înălţate înaintea Tronului Preasfintei Treimi, de către Sfinţii Martiri Brâncoveni, constituie un izvor permanent de lumină şi înnoire pentru viaţa creştină de astăzi.
Ne rugăm Preasfintei Treimi să ne dăruiască tuturor credinţă puternică, dragoste faţă de Biserică şi neam, dar mai ales să învăţăm, din pilda Sfinţilor Martiri Brâncoveni, că iubirea izvorâtă din credinţa în Iisus Hristos este mai puternică decât teama de moarte, pentru că Hristos Însuşi dăruieşte martirilor cununi cereşti de biruinţă, potrivit făgăduinţei „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2, 10).
Cu părinteşti binecuvântări pentru slujitorii, enoriaşii, binefăcătorii şi închinătorii bisericii „Sfântul Gheorghe – Nou” din Bucureşti,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Foto credit: Ziarul Lumina
