Mesajul Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, Fanar, 12 Octombrie 2008

MESAJUL ÎNTISTĂTĂTORILOR BISERICILOR ORTODOXE

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.

1. Prin Harul lui Dumnezeu, Întâistătătorii și reprezentanții Bisericilor Ortodoxe locale s-au reunit între 10-12 octombrie 2008, în Fanar, la invitația și sub președinția Celui Dintâi dintre noi, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu ocazia proclamării în acestui an ca an al Sfântului Pavel, Apostolul Neamurilor. Am deliberat în dragoste frățească asupra problemelor cu care se confruntă Biserica Ortodoxă, și participând la festivitățile cu această ocazie, am săvârșit împreună Sfânta Euharistie în Sfânta Biserică Patriarhală a Tronului Ecumenic, astăzi, 12 octombrie 2008, în Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea. În aceste zile, am fost întăriți de adevărul darurilor de providență divină primite de Apostolul Neamurilor, care l-au făcut pe acesta un minunat „vas ales” (Fapte 9:15) al lui Dumnezeu și un model strălucitor de slujire apostolică pentru trupul Bisericii.

Întreaga Biserică Ortodoxă îl cinstește pe acest Apostol pe parcursul acestui an al Domnului, promovându-l ca pe un exemplu pentru credincioșii ei de martor contemporan al credinței noastre pentru „cei de aproape și cei de departe” (Efeseni 2:17).

2. Biserica Ortodoxă, înțelegând interpretarea autentică a învățăturilor Apostolului Neamurilor, atât în perioadele de pace cât și în cele dificile ale istoriei sale de două mii de ani, poate și trebuie să promoveze lumii contemporane nu numai învățătura cu privință la refacerea în Hristos a unității întregii rase umane, ci și cu privire la universalitatea lucrării Sale de mântuire, prin care toate diviziunile acestei lumi sunt depășite și natura comună a tuturor ființelor umane este afirmată.

Totuși, promovarea credincioasă a acestui mesaj de mântuire presupune, de asemenea, depășirea conflictelor interne ale Bisericii Ortodoxe, prin renunțarea la extremele naționaliste, etnice și ideologice ale trecutului. Doar în acest fel cuvântul Ortodoxiei va avea impactul necesar în lumea contemporană.

3. Inspirați de învățătura și lucrarea Sfântului Apostol Pavel, subliniem în primul rând importanța datoriei misionare pentru viața Bisericii, și în particular pentru slujirea noastră a tuturor, în conformitate cu ultima poruncă a Domnului: „îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului.” (Fapte 1:8). Evanghelizarea poporului lui Dumnezeu, dar și a acelora care nu cred în Hristos, constituie datoria supremă a Bisericii. Această datorie nu trebuie săvârșită într-o manieră agresivă, sau prin diverse forme de prozelitism, ci în dragoste, umilință și respect pentru identitatea fiecărui individ și pentru particularitățile culturale ale fiecărui popor. Toate Bisericile Ortodoxe trebuie să contribuie la acest efort misionar, respectând ordinea canonică.

4. Biserica lui Hristos își săvârșește astăzi misiunea într-o lume în rapidă dezvoltare, care a devenit acum interconectată prin căi de comunicare și prin dezvoltarea mijloacelor de transport și tehnologice. În același timp, totuși, înstrăinarea, diviziunile și conflictele sunt în creștere. Creștinii subliniază că sursa acestei situații este îndepărtarea omului de Dumnezeu. Nicio schimbare în structurile sociale sau în regulile de comportament nu este suficientă pentru a vindeca această stare. Biserica indică în repetate rânduri că păcatul nu poate fi învins decât prin cooperarea dintre Dumnezeu și oameni.

5. În aceste condiții, mărturia contemporană a Ortodoxiei pentru problemele mereu crescânde ale umanității și ale lumii devine imperativă, nu numai pentru a indica cauzele lor, ci și pentru a confrunta direct tragicele consecințe care urmează. Diferitele contraste naționaliste, etnice, ideologice și religioase hrănesc continuu confuzii periculoase, nu numai în privința incontestabilei unități ontologice a rasei umane, dar și în privința relației omului cu creația. Sacralitatea persoanei umane este constrânsă de revendicări parțiale ale „individului”, în timp ce relația lui cu restul creației este subiectul folosului său arbitrar sau a abuzului.

Aceste diviziuni ale lumii introduc o inegalitate injustă în participarea indivizilor sau chiar a popoarelor la bunurile creației; acestea lipsesc miliarde de oameni de bunuri de primă necesitate și duc la căderea în suferință a persoanei umane; cauzează migrații masive de populație, încurajează discriminarea naționalistă, religioasă și socială și conflictele, amenințând coerența tradițională internă a societății. Aceste consecințe sunt cu atât mai aberante cu cât ele sunt legate inextricabil de distrugerea mediului și a întregului ecosistem.

6. Creștinii ortodocși împart responsabilitatea pentru criza contemporană a acestei planete cu alți oameni, credincioși sau nu, pentru că au tolerat și au făcut compromisuri nediscriminatorii cu privire la acțiuni umane extreme, fără a confrunta aceste acțiuni cu cuvântul credinței. Prin urmare, au obligația majoră de a contribui la depășirea diviziunilor acestei lumi.

Învățătura creștină despre unitatea ontologică între rasa umană și creație, așa cum este ea exprimată de întreaga taină a lucrării mântuitoare a lui Hristos, constituie fundamentul pentru interpretarea relației omului cu Dumnezeu și lumea.

7. Eforturile de a distanța religia de viața socială este o tendință comună a multor state moderne. Principiul unui stat secular poate fi păstrat; totuși, este inacceptabil ca acest principiu să fie interpretat în sensul unei marginalizări radicale a religiei din toate sferele vieții publice.

8. Prăpastia dintre bogați și săraci crește dramatic datorită crizei financiare, rezultatul goanei obsesive după profit a factorilor economici și a activității financiare corupte, care, fiind lipsită de o dimensiune antropologică și de sensibilitate, nu servește, în fapt, nevoilor umanității. O economie viabilă este aceea care combină eficacitatea cu dreptatea și solidaritatea socială.

9. Cu privire la problema relației dintre credința creștină și științele naturii, Biserica Ortodoxă a evitat să adopte cercetările științifice în curs de dezvoltare și o poziție oficială față de fiecare problemă științifică. Din punct de vedere ortodox, libertatea cercetării constituie un dar al lui Dumnezeu pentru umanitate. În timp ce afirmă aceasta, totuși, Ortodoxia subliniază pericolele ascunse în anumite realizări științifice, limitele cunoașterii științifice și existența unei alte cunoașteri care nu cade imediat sub incidența științei. Această altă cunoaștere dovedește în multe feluri că este necesar să se stabilească limitele cuvenite ale libertății, să se utilizeze roadele științei prin abținerea de la egoism și să se respecte valoarea persoanei umane.

10. Biserica Ortodoxă crede că progresul tehnologic și economic nu ar trebui să ducă la distrugerea mediului și epuizarea resurselor naturale. Lăcomia de a satisface nevoile materiale duce la sărăcirea sufletului uman și a mediului. Nu trebuie să uităm că bogățiile naturale ale pământului nu sunt numai proprietatea omului, ci în primul rând creația lui Dumnezeu: „Al Domnului este pământul și plinirea lui; lumea și toți cei ce locuiesc în ea.” (Psalm 23:1). Ar trebui să ne aducem aminte că nu numai generația de astăzi, ci și cele viitoare au dreptul la resursele naturii, pe care Creatorul ni le-a dăruit.

11. Susținând ferm orice efort pașnic pentru soluții corecte la conflictele care apar, salutăm poziția Bisericilor Rusă și Georgiană și cooperarea lor frățească în timpul recentului conflict militar. În acest fel, cele două Biserici și-au îndeplinit obligația față de slujirea reconcilierii. Sperăm că eforturile lor bisericești reciproce vor contribui la depășirea tragicelor consecințăe ale operațiunilor militare și la reconcilierea popoarelor.

12. În confuzia mereu crescândă a timpurilor noastre, instituția familiei și căsătoriei trece printr-o criză. În spiritul înțelegerii noii condiții sociale complexe, Biserica este obligată să găsească căi de a susține spiritual și de a încuraja familiile tinere și numeroase.

Ne îndreptăm gândurile mai ales către tineri, pentru a-i chema să participe activ atât la viața sacramentală și sfințitoare, cât și la lucrarea misionară și socială a Bisericii, trasferând problemele și așteptările lor Bisericii, pentru că ei reprezintă nu numai viitorul, ci și prezentul ei.

13. Ca Întâistătători și reprezentanți ai preasfintelor Biserici Ortodoxe, cu totul conștienți de gravitatea problemelor sus-menționate, lucrând pentru abordarea lor directă ca „slujitori ai lui Hristos și ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (1 Cor. 4:1), proclamăm de la acest Scaun al Primului Tron al Bisericilor și reafirmăm:

i. Poziția noastră neclintită și obligația de a păstra unitatea Bisericii Ortodoxe în „credința dată sfinților, o dată pentru totdeauna” (Iuda 3), credința Părinților noștri, în Sfânta Euharistie comună și în respectarea fidelă a sistemului canonic al conducerii Bisericii, prin rezolvarea oricăror probleme care apar din când în când în relațiile dintre noi cu duhul dragostei și păcii.

ii. Dorința noastră pentru vindecarea fiecărei anomalii canonice care s-a ivit din circumstanțe istorice și necesități pastorale, cum ar fi în așa-numita diaspora ortodoxă, cu depășirea fiecărei posibile influențe care este străină de ecleziologia ortodoxă. În această privință, primim cu bucurie propunerea Patriarhiei Ecumenice de a reuni Consultări Panortodoxe în cursul anului 2009 asupra acestui subiect, precum și de a continua pregătirile pentru Sfântul și Marele Sinod. În concordanță cu ordinea ierarhică și cu practica Consultărilor Panortodoxe de la Rodos, va invita toate Bisericile autocefale.

iii. Dorința noastră de a continua, în ciuda oricăror dificultăți, dialogul cu alți creștini, precum și dialogurile interreligioase, mai ales cu iudaismul și islamul, dat fiind că dialogul este singura cale de a rezolva diferendele dintre oameni, mai ales în vremuri ca acelea de astăzi, în care orice tip de diviziuni, inclusiv acelea în numele religiei, amenință pacea și unitatea dintre oameni.

iv. Susținerea noastră pentru inițiativele Patriarhiei Ecumenice, precum și pentru cele ale altor Biserici Ortodoxe, pentru protejarea mediului înconjurător. Criza ecologică de astăzi, care este datorată atât unor cauze spirituale cât și unor cauze etice, face imperativă obligația Bisericii de a contribui prin mijloace spirituale la dispoziția ei, la protejarea creației lui Dumnezeu de consecințele lăcomiei umane. În această privință, reafirmăm desemnarea zilei de 1 Septembrie, prima zi a anului bisericesc, ca zi dedicată rugăciunilor speciale pentru protecția creației lui Dumnezeu, și susținem introducerea subiectului mediului înconjurător în activitățile catehetice, omiletice și pastorale generale ale Bisericilor noastre, precum este deja cazul în unele dintre ele.

v. Decizia de a avansa în direcția creării unui Comitet Inter-Ortodox pentru studiul problemelor de bioetică, asupra cărora lume așteaptă o poziție și din partea Ortodoxiei.

Adresând aceste lucruri către toți creștinii ortodocși și către lumea întreagă, ne rugăm „iară și iară” ca pacea, dreptatea și dragostea lui Dumnezeu să învingă în sfârșit în viața oamenilor.

„Celui ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi, Lui fie slava în Biserică și întru Hristos Iisus în toate neamurile veacului veacurilor.” (Efeseni 3:20-21) Amin!

În Fanar, 12 Octombrie 2008

+ Bartolomeu al Constantinopolului

+ Theodor al Alexandriei

+ Ignatie al Antiohiei

+ Teofil al Ierusalimului

+ Alexei al Moscovei

+ Amfilohie al Muntenegrului

(reprezentând Biserica Serbiei)

+ Laurențiu al Ardealului

(reprezentând Biserica României)

+ Dometian al Vidinului

(reprezentând Biserica Bulgariei)

+ Gherasim al Zugdidiului

(reprezentând Biserica Georgiei)

+ Hrisostom al Ciprului

+ Ieronim al Atenei

+ Jeremiasz al Wrocławului

(reprezentând Biserica Poloniei)

+ Anastasie al Tiranei

+ Hristofor al Ținuturilor Cehiei și Slovaciei

Comentarii Facebook


Știri recente