Mărturie a vieţii monahale de odinioară

Într-un sat al comunei Lungeşti, judeţul Vâlcea, aproape de Mănăstirea Mamu, zidire a Sfântului Constantin Brâncoveanu, se păstrează încă frumoasa bisericuţă de lemn cu hramul „Sfânta Treime“, adusă la Stăneşti-Lunca, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, spre a servi ca bolniţă a renumitului aşezământ monastic.

La 18 kilometri de Drăgăşani, aproape de graniţa dintre judeţele Vâlcea şi Olt, într-o zonă cu dealuri domoale a Piemontului Getic, se află comuna Lungeşti. Localitatea e atestată timpuriu, sub acest nume, într-un document de la 1586. Anterior acestei date, moşia vechilor boieri Rutaş, Coica, Novac şi Staromir purta numele de Mamul, ca şi râul de-a lungul căruia se întinde, cum aflăm dintr-un hrisov de la 1437.

Aici dăinuie din prima jumătate a veacului al XVII-lea Mănăstirea Mamu, cu ctitori descendenţi din renumita familie a Buzeştilor. La 1655, jupâneasa Stanca, mama voievodului Constantin Brâncoveanu, ctitorea o biserică de lemn pentru mănăstire, în locul alteia şi mai vechi, precum consemnează Radu Greceanu în cronica sa: „Mănăstirea ce se chema Mamul ot sud Vâlcea care este hramul celui între sfinţi părintele nostru Nicolae Mirilinschi făcătorul de minuni, care mai înainte era făcută de lemn şi se trăgea despre Buzeşti“. Gestul jupânesei Stanca avea să fie făcut în memoria soţului ei, Papa Brâncoveanu, ucis în timpul răscoalei seimenilor. Mai apoi, în al şaptelea an al domniei, voievodul martir reface aşezământul monastic ctitorit de mama sa, ridicând o splendidă biserică din zid. La 1699 se finaliza şi zugrăveala locaşului, executată de renumitul Pârvu Mutu. Mănăstirea de la sud de Vâlcea, întotdeauna chinovie de maici, a cunoscut perioade de înflorire, dar şi de declin. Documentele veacului al XIX-lea o menţionează pe vrednica stareţă Meletina, cea care avea să coordoneze multe dintre lucrările de refacere a aşezământului avariat de cutremure şi de vicisitudinile istoriei.

Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente