Duminică, 24 noiembrie 2013, în Duminica a 30-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor parohiei „Sfântul Apostol Andrei”, din cartierul Sărmaș al Municipiului Zalău, după cum ne-a precizat Arhid. Adrian Onica.
Aceasta este prima liturghie arhierească săvârșită aici după ridicarea locașului de cult. Cu acest prilej Preasfinția sa a binecuvântat lucrările săvârșite până în acest moment la noua biserică.
După înființarea Episcopiei Sălajului în anul 2008, prin purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Petroniu au fost înființate în municipiul Zalău două noi parohii pentru a satisface nevoile spirituale ale credincioșilor. Una dintre aceste parohii este cea situată în cartierul Sărmaș. Cel căruia i-a fost încredințată ridicarea bisericii în această parte a Zalăului a fost Preacucernicul Părinte Ioan Zaha. După achiziționarea terenului pentru noul locaș de cult, în data de 6 iunie 2010, în Duminica Sfinților Români, Preasfințitul Părinte Petroniu a sfințit piatra de temelie a bisericii cu hramul „Sfântul Apostol Andrei”. Lucrările efective la ridicarea bisericii au demerat în data de 3 noiembrie 2010, după obținerea autorizației de construcție. Prin grija părintelui paroh și jertfelnicia credincioșilor, în primăvara acestui an biserica a fost tencuită deja în interior, iar începând cu Joia Mare slujbele bisericești au început să fie săvârșite în noua biserică.
În cuvântul de învățătură, relatând dialogul dintre Mântuitorul și dregătorul bogat, Preasfințitul Părinte Petroniu a arătat faptul că bunătatea este un atribut al lui Dumnezeu la fel ca sfințenia, atotînțelepciunea sau atotputernicia, iar noi ca și oameni creați sau aduși în existență de Dumnezeu nu putem decât să ne împărtășim prin atributele Sale prin participarea la calitățile lui Dumnezeu, în sensul că dacă noi ne străduim să împlinim poruncile lui Dumnezeu, putem să ne împărtășim din fiecare atribut al lui Dumnezeu.
Mergând mai departe pe firul Evangheliei, vorbind despre cele 10 porunci, Preasfințitul Părinte Petroniu a arătat că opt dintre acestea aveau un caracter prohibitiv, adică îi opreau pe oameni de la anumite păcate și doar două aveau un caracter pozitiv, în sensul că îi învățau pe oameni ce să facă (cinstirea zilei de odihnă și cinstirea părinților).
Spre deosebire de Vechiul Testament, în Noul Testament învățăm ce avem de împlinit, nu doar de ce să ne ferim, iar ca regulă generală a stabilit Domnul Hristos „precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea”. Această sintagmă a enunțat-o și poporul roman, în sens negativ în proverbul „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Tot în acest sens Preasfinția sa l-a citat pe Fericitul Augustin care îndemna „iubește și fă ce vrei”.
Analizând îndemnul Mântuitorului adresat dregătorului de a vinde averile și a-I urma, Preasfințitul Părinte Petroniu a subliniat faptul că toți oamenii sunt chemați la mântuire. Pe lângă poruncile obligatorii pentru toți creștinii, sunt și niște sfaturi evanghelice pe care cei care vor să fie desăvârșiți le împlinesc. Dintre acestea Preasfinția sa a amintit sărăcia, fecioria și ascultarea. Acestea trei au intrat ca voturi obligatorii pentru cei care devin monahi și renunță la lume. Tocmai acest lucru îl cere Mântuitorul de la acel tânăr – să renunțe la averea lui, adică să își asume votul sărăciei.
Este important de știut faptul că dacă Dumnezeu ne cheamă la slujire, noi nu trebuie să ne opunem. Nu toți cei care vor să fie slujitori ai lui Dumnezeu pot să o facă fiindcă mulți sunt chemați dar puțini aleși. Dar dacă ești chemat nu trebuie în nici un caz să amâni.
Prin afirmația Mântuitorului „mai lesne va trece o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu”, vedem că acel tânăr avea o șansă unică, de a-L întâlni pe Hristos pe pământ și a-I urma, dar bogăția, ca pe mulți oameni, l-a înlănțuit pentru că este greu ca după ce ai muncit ani sau zeci de ani să renunți la tot.
Dar bogăția în sine nu este un păcat. Bogăția acumulată în mod cinstit nu poate fi păcat, drept dovadă fiind și pilda talanților din Evanghelie. Pe de altă parte bogăția acumulată în mod necinstit este într-adevăr un păcat. O altă ispită a bogăției rezultă din faptul că omul prins cu administrarea bogăției uită de Dumnezeu, de suflet și de datoriile față de suflet și atunci riscă să-și piardă mântuirea. De aceea este important ca cei cu bogății să nu uite de Dumnezeu și să ofere ajutor și celor lipsiți. Așa cum atunci când ne trezim dimineața nu uităm să ne spălăm, să ne îmbrăcăm, să mâncăm, așa să nu uităm nici de suflet. Ceea ce facem pentru noi în această viață, toate rămân pe pământ, dar ceea ce facem pentru alții în această viață vom regăsi spiritualizat în împărăția lui Dumnezeu.
La sfârșitul cuvântului de învățătură Preasfințitul Părinte Petroniu a felicitat pe slujitorul și credincioșii acestei parohii pentru lucrarea deosebită pe care au realizat-o ridicând casă lui Dumnezeu.
