Duminică, 1 martie 2015, credincioşii Parohiei Gălpâia au îmbrăcat straie de sărbătoare, fiind prezenţi în număr mare la biserica satului, după cum ne-a precizat Arhid. Adrian Onica.
Bucuria a fost dată de prezenţa în mijlocul lor a Preasfinţitului Părinte Petroniu, prilej cu care a fost săvârşită Sfânta Liturghie. Alături de Preasfinţia Sa au slujit Preacucernicul Părinte Ştefan Lucaciu, protopopul Zalăului, Preacucernicul Părinte Mihai Dobocan, parohul bisericii şi Preacucernicul Părinte Mihai-Adrian Dobocan de la Parohia Recea Mică.
La finalul Sfintei Liturghii s-a dat citire pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei.
În cuvântul rostit în continuare, Preasfinţitul Părinte Petroniu a făcut un scurt istoric al Bisericii creştine, vorbind despre apariţia ereziilor, precum şi despre combaterea acestor erezii în cadrul Sinoadelor Ecumenice, până la Sinodul al VII-lea Ecumenic, când a fost combătut iconoclasmul. În Duminica Ortodoxiei noi sărbătorim practic biruinţa Bisericii împotriva tuturor rătăcirilor, a arătat Preasfinţia Sa.
În acest context, Preasfinţitul Părinte Petroniu a subliniat şi importanţa orei de religie pentru formarea morală e copiilor, arătând faptul că este de datoria noastră ca şi creştini să susţinem educaţia religioasă a copiilor noştri.
După săvârşirea Sfintei Liturghii a fost sfinţită o troiţă în curtea casei parohiale. În continuare, Preasfinţitul Părinte Petroniu a sfinţit şi casa parohială, în urma lucrărilor efectuate după venirea noului preot.
Veche aşezare românească, satul Gălpâia a fost atestat documentar pentru prima dată la 13 iulie 1350 într-un act oficial al regelui Ludovic al Ungariei. Prima biserică a satului despre care avem date este biserica veche din lemn, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, atribuită de tradiţie anului 1575. Biserica este construită din bârne de stejar, având acoperişul în două ape, învelită cu şindrilă de brad. Interiorul bisericii a fost acoperit cu pictură, din care se mai păstrează doar puţine urme. Prispa cu arcade cioplite de pe latura de sud a fost adăugată în secolul al XVIII-lea, probabil în anul 1769, dată notată pe o grindă a peretelui de sud.
În anul 1939, prin grija Veturiei Goga, biserica a fost strămutată la Ciucea, în judeţul Cluj, în incinta conacului lui Octavian Goga.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, probabil după anul 1827, la Gălpâia a luat fiinţă o şcoală confesională. După tradiţia locală copiii învăţau carte într-o casă donată de un sătean fruntaş. În fiecare an alt sătean îşi dona casa pentru şcoală. Cântăreţii bisericii făceau carte pe rând cu copiii, fiecare câte o săptămână. La sfârşitul săptămânii, preotul făcea un mic examen ca să se convingă dacă într-adevăr cântăreţul s-a ocupat de copii.
În 1866 locuitorii, potrivit mijloacelor de care dispuneau, edifică o şcoală din nuiele, acoperită cu scânduri şi prevăzută cu ferestre. Şcoala avea o sală de învăţământ şi o cameră pentru învăţător. Mobilierul acestei şcoli era format din patru bănci lungi cât sala, o masă, un scaun şi o tablă pe care se scria cu var de pe munţii Meseş.
În 1891 se construieşte o nouă şcoală cu ajutorul Consistoriului Mitropolitan din Sibiu şi prin donaţiile locuitorului satului. În noaptea de 28/29 august 1923, un foc năpraznic s-a dezlănţuit asupra comunei, distrugând 30 de gospodării. În flăcările acestea a ars şi şcoala cu întreg mobilierul şi arhiva, fapt pentru care se purcede la ridicarea unei noi şcoli, care va fi dată în folosinţă în anul 1926. Şcoala avea două săli de clasă, o locuinţă pentru director şi birou.
Biserica actuală a satului a fost ridicată între anii 1930-1938, fiind târnosită de către episcopul Nicolae Colan al Clujului, la 13 iunie 1938. Biserica cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil este în formă de cruce, având dimensiunile de 17 m lungime şi 7 m lăţime.
Tânărul părinte Mihai Dobocan, actualul paroh al satului, a fost hirotonit preot în data de 26 februarie 2012, de către Preasfinţitul Părinte Petroniu şi încă de la început s-a făcut iubit în rândul credincioşilor, remarcându-se prin hărnicia şi dăruirea Preacucerniciei Sale. Pe lângă activitatea pastoral-misionară bogată, părintele Mihai s-a dovedit a fi şi un bun gospodar, Preacucernicia Sa efectuând lucrări de înnoire atât la locaşul de cult, cât şi la casa parohială.
