Liturghie arhierească la Mănăstirea Popânzăleşti, în Duminica a IV-a din Postul Mare

Obştea Mânăstirii Popânzăleşti din judeţul Dolj, împreună cu credincioşii din această localitate au trăit duminică, 22 martie, bucuria prezenţei în mijlocul lor a Întâistătătorului Bisericii din Oltenia, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, care a săvârşit Sfânta Liturghie la altarul sfântului aşezământ monahal, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. În cadrul slujbei religioase, diaconul Adrian Ursan a primit Taina Hirotoniei întru preot pe seama Parohiei Aninoasa, Protoieria Târgu Cărbuneşti, judeţul Gorj, după cum a precizat Diacon Gheorghe Cioiu.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei euharistice, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre pericopa evanghelică duminicală (Marcu 9, 17-32), care relatează una din minunile Mântuitorului Iisus Hristos, vindecarea unui fiu lunatic, şi despre viaţa şi învăţătura Sfântul Ioan Scărarul.”La nedumerirea ucenicilor care nu reuşiseră să-l vindece pe fiul posedat de diavol, Mântuitorul Iisus Hristos le răspunde: Acest soi de diavoli, numai cu post şi cu rugăciune iese (Marcu 9, 29). Prin urmare, dacă satana are două arme: mânia şi patima, Mântuitorul Hristos ne oferă tot două arme împotriva sa: Postul şi Rugăciunea. Dacă vrem să fim izbăviţi ce cel viclean, cum îl numim în rugăciunea Tatăl nostru, nu avem decât să folosim aceste medicamente pe care ni le dă Mântuitorul şi vom primi vindecare de toată neputinţa şi necazul, iar cel rău va fugi de la noi. Aşadar, în Evanghelia acestei duminici suntem învăţaţi ce trebuie să facem în continuare, în Sfântul şi Marele Post, spre a ajunge luminaţi şi curăţiţi de patimi şi păcate la Sfânta Înviere. Să ne rugăm neîncetat, să postim, să ne ostenim în ajutorarea semenilor noştri aflaţi în nevoi, aşa cum ne învaţă de astfel şi Sfântul Ioan Scărarul pe care îl cinstim în fiecare an în Duminica a IV-a din Postul Mare, un sfânt părinte ostenitor, priveghetor şi rugător din Muntele Sinai, din secolele VI-VII. El este cunoscut îndeosebi prin lucrarea Scara, de unde i se trage şi numele, un adevărat îndrumar duhovnicesc pentru cei ce doresc să-şi cureţe viaţa de cele rele şi să urce pe scara virtuţilor către Dumnezeu. Citind şi luând aminte la cartea Sfântului Ioan Scărarul şi preocupându-ne de rugăciune şi de post, cum ne îndeamnă Mântuitorul în Evanghelia de astăzi, vom putea să aducem vindecare sufletelor noastre care sunt precum copilul cel aflat în mare primejdie din partea duhului mut şi surd. Şi dacă vom reuşi vindecăm sufletul nostru, vom avea cu certitudine plată şi fericire împreună cu sfinţii în Împărăţia cea veşnică a Tatălui ceresc”, a încheiat IPS Irineu.

Mânăstirea Popânzăleşti, repere istorice

Mănăstirea Popânzăleşti este menţionată în documentele vremii începând cu anul 1678, când a fost închinată ca metoc al Episcopiei de Râmnic de către logofătul Hamza, ctitorul ei de drept. În 1799, mănăstirea este reclădită prin râvna arhimandritului Metodie, iar în perioada de păstorire a episcopilor râmniceni, Chesarie şi Filaret, ea devine un adevărat centru de desfacere pentru cărţile tipărite la Vâlcea. În timpul domniei lui Barbu Ştirbei (1849-1853; 1854-1856), la biserica mănăstirii au loc numeroase lucrări de restaurare şi reconsolidare, aceasta fiind serios avariată în urma cutremurului din 1838. De asemenea, odată cu venirea Sfântului Ierarh Calinic, aceste lucrări se intensifică, iar biserica este împodobită cu numeroase obiecte de cult care se mai păstrează şi astăzi. În anul 1870 devine biserică de mir, călugării ei plecând la alte mănăstiri. A fost reactivată după anul 1990, când, alături de hramul principal închinat Sfântului Calinic a primit ca ocrotitoare şi pe Cuvioasa Parascheva. Hramul a fost ales la dorinţa vrednicului de pomenire Mitropolitul Nestor al Olteniei, care a a ţinut să marcheze astfel locul în care se retrăgea adesea Sfântul Calinic în perioada slujirii sale la Craiova. În biserică mai există încă vechile icoane şi obiecte de cult aduse din perioada Sfântului Calinic, acestea fiind cinstite în chip deosebit de obştea mânăstirii şi de credincioşii care-i trec pragul.

Comentarii Facebook


Știri recente