Preasfințitul Părinte Sebastian a slujit duminică, 24 ianuarie 2016, Sfânta Liturghie în biserica „Sf. Ierarh Nicolae” a Parohiei Buzești, din comuna Corbu, hirotonindu-l diacon pe tânărul teolog Rău Constantin, după cum informează site-ul oficial al Eparhiei.
În cuvântul său de învăţătură, Preasfinţia Sa a tâlcuit pericopa evanghelică în care este redat episodulvindecării orbului din Ierihon: „Ar trebui să observăm cu toţii că orbul, care nu vedea nimic,L-a văzut, totuşi, şiL-a cunoscut pe Dumnezeu. Pe El, pe Care cei care aveau ochi să-L vadă nu L-au văzut. Au crezut că este un învăţător oarecare, iar pretenţiile Sale mesianice nu constituie decât o simplă impostură, motiv pentru care, mergând El după aceea la Ierusalim, L-au arestat, L-au bătut, L-au închis în temniţă şi L-au omorât pe cruce. Orbul acesta însă, care nu vedea, „a văzut” totuşi la Iisus ceea ce conaţionalii lui n-au putut să vadă! A cunoscut că avea de-a face cu Dumnezeu adevărat, lucru pe care a şi început să-L strige cât îl ţinea gura: „Iisuse Fiul lui David…!” De ce zice Fiul lui David? Pentru că auzise că Mesia avea să se nască din neamul aceluia. Iată cum orbul „Îl vede” pe Dumnezeu, iar ceilalţi, din preajma lui, ce fac? Caută să-l aducă la tăcere. După ce că nu avea ochi, voiau să-i închidă şi gura. Îl certau să tacă; voiau să pună capăt entuziasmului şi credinţei lui puternice pe care, de altfel, Domnul Hristos avea să o aprecieze: „Credinţa ta te-a mântuit.” Nimic mai mult despre credinţa orbului, dar evidenţierea acesteia de către Hristos ne încredinţează pe toţi de tăria ei. În lumea orbului, Iisus era Dumnezeu adevărat şi de aceea el nu se lasă intimidat ori tulburat de opiniile şi convingerile celor din jurul său, care căutau cu tot dinadinsulsă-l aducăşi pe elîn „lumea” lor, orbindu-l şi mai rău.
Cât de actuală este evanghelia de astăzi, într-o lume care, vrea sau nu, caută parcă să ne „închidă” şi nouă, de multe ori, şi ochii şi gura; să ne închidă urechile de la receptarea cuvântului lui Dumnezeu, secularizându-ne. Suntem provocaţi tot mai mult să trăim potrivit veacului acestuia trecător, nu punând atât de mult preţ pe învăţătura creştină şi pe păzirea poruncilor sfinte, ci trăindu-ne viaţa aşa, la întâmplare: cum o fi şi cum ne vine mai bine la socoteală, fără să ascultăm şi fără să întreţinem undialogpermanent cu Dumnezeu. De câte ori nu ne împiedică şi pe noi atmosfera şi tentaţiile societăţii şi lumii de astăzi să luăm şi să păstrăm legătura cu Domnul? Această experienţă a trăit-o şi orbul din evanghelia de astăzi. Dar el s-a încăpăţânat şi a strigat unu şi acelaşi lucru:Iisuse, fie-Ţi milă de mine!”.
