Ne îngrijim de fiecare lucru din viaţa noastră, ne preocupă tot ceea ce ne înconjoară, lucruri deşarte şi pieritoare, dar uităm de ceea ce avem mai de preţ, sufletul nostru. De aceea, avem nevoie de rugăciune neîncetată ca Bunul Dumnezeu să ne lumineze mintea şi inima spre a deveni şi noi pământ bun în care să încolţească şi să dea roadă sămânţa Cuvântului Său, a precizat Mitropolitul Olteniei în omilia rostită în Duminica 21-a după Rusalii.
Biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului din comuna Sadova, Protoieria Craiova Sud, a fost resfințită în data de 15 octombrie 2017. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu. După binecuvântarea lucrărilor de restaurare, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie. Răspunsurile au fost oferite de Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din Craiova.
În cuvântul rostit, Înaltpreasfinția Sa a detaliat învăţăturile pericopei evanghelice duminicale (Pilda Semănătorului, Luca 8, 5-15). În cadrul cuvântului, IPS Irineu a menţionat faptul că textul scripturistic se adresează şi este valabil pentru toţi credincioşii din toate timpurile şi din toate locurile, informează părintele Gheorghe Cioiu.
Sfânta Evanghelie din această duminică se adresează fiecăruia dintre noi. Pentru că de multe ori suntem şi noi precum piatra care nu poate primi sămânţa spre rodire. Alteori suntem ca pământul bătătorit de pe marginea drumului, a spus Înaltpreasfinția Sa.
Continuând cuvântul său, părintele mitropolit a evidențiat faptul că mulți dintre noi aparent dăm impresia de evlavie, dar nu avem adâncimea necesară primirii şi păstrării Cuvântului lui Dumnezeu, nu avem adâncimea dragostei, adâncimea smereniei, adâncimea credinţei. Primim şi răsare Cuvântul în noi, dar nu are rădăcină şi piere.
În finalul explicării pericopei, ierarhul a spus că de multe ori ne asemănăm cu pământul plin de mărăcini, neîngrijit, necurăţit, unde sămânţa deşi răsare nu poate creşte, nu se poate dezvolta şi da roadă pentru că mărăcinii grijilor, a ispitelor şi patimilor o înconjoară de pretutindeni.
Actuala biserică din zid a fost construită începând cu anul 1926 la iniţiativa preotului Constantin Pretorian. Sfinţirea a avut loc la 11 octombrie 1936. Pictura lăcaşului de cult a fost executată de Jean Lişteveanu, ulterior adăugându-se o clopotniţă şi o casă parohială modestă. În 1938, la numai doi ani de la sfinţire, parohia dispunea de un cor bisericesc renumit în zonă.
Foto credit: Mitropolia Olteniei
