În Duminica Pogorârii Sfântului Duh, obştea Mănăstirii “Sfânta Treime” – Strâmba, judeţul Gorj, a avut bucuria de a se ruga împreună cu IPS Părinte Irineu. Mitropolitul Olteniei a oficiat Sfânta Liturghie în altarul de vară al aşezământului monahal, în prezenţa a numeroşi credincioşi, informează pr. Gheorghe Cioiu de la Biroul de Presă al Eparhiei.
În omilia sa, Ierarhul a subliniat importanţa praznicului Cincizecimii care reprezintă actul de naştere al Bisericii. Ziua cea mare, pe care Mântuitorul Iisus Hristos a vestit-o apostolilor Săi, s-a împlinit la praznicul Cincizecimii, când Duhul Sfânt s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli şi peste întreaga Biserică.
Înaltpreasfinţia Sa a spus tuturor că noi rememorăm, cu acest prilej, momentul întemeierii Bisericii, acest organism divino-uman întemeiat de Mântuitorul încă de la Cina cea de Taină, dar arătat lumii în mod vizibil în această zi.
De atunci, Duhul Sfânt lucrează în Biserică prin Sfintele Taine, îndeosebi prin Taina Sfântului Botez şi a Sfintei Euharistii, a transmis ÎPS Irineu. Astfel, Duhul lui Dumnezeu sfinţeşte toate şi în noi lucrează în chipuri diferite, după darurile primite, aşa precum ploaia lucrează diferit în fiecare plantă şi vietate de pe pământ.
De aceea, cu bucurie mare, la fiecare sărbătoare a Pogorârii Duhului Sfânt ne aducem aminte de momentele întemeierii Bisericii, o Biserică ce a dăinuit de-a lungul veacurilor şi, în pofida prigoanelor, a suferinţelor şi a torturilor de tot felul, a rămas permanent vie şi lucrătoare, a spus Înaltpreasfinţia Sa.
Mănăstirea „Sfânta Treime” – Strâmba este situată la marginea localităţii Strâmba – Jiu, la circa 7 kilometri de oraşul Turceni, judeţul Gorj. A fost ridicată la începutul secolului al XVI-lea de către boierii Danciu, Oprea şi Stoichiţă Râioşeanu.
Din anul 1525 a fost închinată ca metoc al Mănăstirii Govora, statut pe care l-a păstrat până la sfârşitul secolului al XVIII-lea. La data de 8 noiembrie 1724, sfântul locaş a fost distrus în mare parte de un incendiu, intrând într-o lungă perioadă de declin.
A fost refăcut în 1793, fiind consemnată finalizarea picturii interioare prin contribuţia armaşului Constantin Râioșeanu şi a jupânesei sale Păuna. Din 1812 mănăstirea a fost complet părăsită, fiind redată cultului abia în anul 1927, după ce a fost restaurată prin Comisia monumentelor istorice, condusă de Nicolae Iorga. Din anul 1956 este mănăstire de maici, prima stareţă fiind Ermiona Cândea. În prezent, sfântul aşezământ monahal este condus de stareţa Marina Gligor.
