Modul în care îl întâmpinăm pe Hristos în viaţa noastră a fost una dintre temele principale pe care Părintele Patriarh Daniel le-a abordat în omilia prilejuită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului. Patriarhul României a explicat în cuvântul rostit vineri că rugăciunea, cultul divin public, împărtăşirea euharistică reprezintă modalităţi prin care îl întâmpinăm pe Domnul, însă, „în viaţa de toate zilele”, a remarcat Patriarhul, „îl întâmpinăm pe Hristos când împlinim poruncile Lui”.
Făcând referire la cuvintele Sfântului Marcu Ascetul care spune: „cine împlineşte poruncile lui Hristos îl întâlneşte pe Hristos ascuns în poruncile sale”, Părintele Patriarh a evidenţiat că cel care „împlineşte poruncile lui Hristos rămâne în El şi Hristos rămâne în cel care se face împlinitor al poruncilor”.
În fiecare an cinstim, în data de 2 februarie, Întâmpinarea Domnului. Acest praznic reprezintă celebrarea anuală a zilei în care Sfânta Fecioara Maria, conformându-se legii (Lev. 12, 8), a mers la templul din Ierusalim, la 40 de zile după Naşterea Domnului, pentru curăţirea ei, când dumnezeiescul Prunc a fost întâmpinat şi ţinut în braţe de bătrânul şi Dreptul Simeon (Luca 2, 22).
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a explicat că sărbătoarea aceasta nu se referă numai la taina Vechiului Testament şi la întâlnirea Dreptului Simeon cu Iisus Mântuitorul lumii, ci ea „este pentru noi o lumină a vieţii creştine şi anume întâmpinarea lui Dumnezeu de către noi.”
„Sfânta Evanghelie ne arată că în templu, în Biserică, este locul în care întâmpinăm în modul cel solemn, mai sfânt pe Dumnezeu, pe Hristos”, a remarcat Preafericirea Sa evidenţiind că avem „o şansă deosebită să trăim bucuria Dreptului Simeon atunci când îl întâmpinăm pe Hristos în Biserică”.
Preafericirea Sa a subliniat că „întâmpinarea Domnului se intensifică, se îmbogăţeşte, se luminează când ascultăm cuvântul Evangheliei” deoarece „însuşi Hristos Domnul este prezent în Evanghelia Sa”, acesta fiind şi motivul pentru care ascultăm stând în picioare citirea textului biblic în Biserică.
Apoi, Preafericirea Sa a atenţionat că în „formă plenară sau deplină îl întâmpinăm pe Hristos prin împărtăşirea cu Sfintele Taine”, cu Sfânta Euharistie. „După cum Dreptul Simeon l-a primit în braţe pe Hristos, pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, aşa îL primim şi noi în sufletul şi în trupul nostru când ne împărtăşim cu El din Sfântul Potir”, a evidenţiat Patriarhul Daniel.
Deci, prima formă de a întâmpina pe Hristos este prin închinare, prin rugăciune, apoi prin ascultarea Sfintei Evanghelii şi, în mod deplin, prin împărtăşirea cu Sfânta Euharistie.
În contextul acesta, Părintele Patriarh Daniel a definit mântuirea ca fiind „unirea omului cel trecător cu Dumnezeu cel Veşnic prin credinţă, prin Sfintele Taine şi fapte bune” şi a remarcat că „de fiecare dată când ne unim cu Hristos prin rugăciune, prin ascultarea cuvântului Lui, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, atunci simţim bucuria Dreptului Simeon”.
Prima menţiune documentară despre existenţa acestei sărbători este cea din memorialul de călătorie al pelerinei Egeria (sec. IV). O altă menţiune istorică este cea a Sfântului Chiril al Ierusalimului (381) care a lăsat posterităţii un panegiric la această sărbătoare. Mărturiile despre existenţa sărbătorii se înmulţesc spre sfârşitul secolului V, după cum aflăm din Liturgica generală a părintelui Ene Branişte.
Pe la începutul sec. VI, Sever al Antiohiei (512-518) pretindea că sărbătoarea Întâmpinării ar fi fost de curând introdusă la Ierusalim şi că era necunoscută la Antiohia. Dar, între timp, s-a descoperit o omilie inedită a Sf. Ioan Gură de Aur, la Antiohia (deci, între 386-398), la sărbătoarea „Curăţirii Mariei”, omilie care s-a dovedit autentică.
