Arhim. Mihail Goia, fostul stareț al Mănăstirilor Nicula și Toplița, a trecut la cele veșnice în 31 august 2016 şi înmormântat în 3 septembrie 2016. El a fost unul dintre cei mai mari stareţi din Transilvania şi i-a cunoscut pe toţi Patriarhii României. Redăm în cele ce urmează un articol semnat de Pr. Lect. Lucian Colda de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, care evidenţiază personalitatea Arhim. Mihail Goia:
„La cumpăna dintre anii bisericeşti, la 31 august 2016, Dumnezeu l-a chemat la Sine pe unul dintre ultimii mari stareţi ai Transilvaniei, pe Arhim. Mihail Goia. Îndrumând şi chivernisind obştea mânăstirii Râmeţ (1952), iar mai apoi cea a mânăstirii Nicula între anii 1955-1957, slujind la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia timp de zece ani (1959-1969) şi oblăduind viaţa duhovnicească a mânăstirii Topliţa până la chemarea sa la cele veşnice, părintele Arhim. Mihail Goia a întruchipat cu prisosinţă năzuinţele monahismului transilvan, impunându-se nu numai prin statura duhovnicească de excepţie, ci şi prin chipul său blând şi dragostea nedisimulată pentru neam, Biserică şi aproapele. Expresia cea mai elocventă a acestei dragoste şi dăruiri a constituit-o mulţimea de ierarhi, monahi şi monahii, stareţi şi stareţe, preoţi de mir şi ieromonahi, profesori ai învăţământului teologic universitar, oficialităţi şi simpli credincioşi, care au venit să-l conducă spre locul de odihnă până la Învierea cea de obşte.
După ce în seara zilei de 2 septembrie Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat împreună cu un sobor numeros de preoţi slujba privegherii pentru cel care l-a tuns în monahism, subliniind calităţile duhovniceşti de excepţie ale părintele Arhim. Mihail, acesta a fost prohodit după săvârşirea Sfinei Liturghii, sâmbătă, 3 septembrie, de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, şi de Preasfinţitul Părinte Ignatie Mureşanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, alături de un sobor impresionant de preoţi şi credincioşi.
Rostind cuvântul de învăţătură la Sf. Liturghie, PS Episcop Ignatie a subliniat două lucruri desprinse din Evanghelia zilei şi care s-au regăsit cu pregnanţă în traiectul biografic al părintelui Arhim. Mihail, lucruri pe care, de altfel, orice monah caută să le întrupeze în viaţa sa: pe de-o parte, să se străduiască să nu fie pricină de sminteală, iar pe de altă parte, să se nevoiască pentru câştigarea purităţii inimii, aşa cum sunt copiii amintiţi de Domnul. La slujba înmormântării, PS Părinte Ignatie a continuat conturarea biografiei duhovniceşti şi a chipului plin de lumină al părintelui Arhim. Mihail, vorbindu-le celor care au venit să-l prohodească pe părintele lor duhovnicesc, despre trei calităţi pe care acesta le-a întruchipat în viaţa lui. Astfel, în primul rând, părintele Arhim. Mihail a dovedit mereu şi cu prisosinţă bunătatea inimii, fiind un om foarte generos, pentru că şi-a luat în serios slujirile preoţească şi monahală. Un adevărat monah şi preot nu poate fi bun dacă este un om fals şi nesincer în ceea ce face. După cuvintele Sf. Ioan Hrisostom, părintele Arhim. Mihail s-a regăsit în aceea că, «preotul trebuie, întocmai ca argintul sau aurul, să nu sune fals niciodată, să nu aibă sunet de aramă, oriunde s-ar găsi, în orice împrejurare din viaţă şi orice treburi ar avea, să nu aibă vreun gând sau vreo faptă rea, care să aibă nevoie de un foc mai iute decât cel de pe pământ». În al doilea rând, părintele Arhim. Mihail a avut înţelepciunea cuvântului; dar, orice cuvânt rostit de sfinţia sa, avea, de asemenea, energia experienţei. De aceea, nu s-a sfiit niciodată în a sfătui şi în a lua decizii, căci, aşa după cum subliniază Sf. Macarie Egipteanul, «cu un cuvânt rău şi pe cei buni îi faci răi, şi cu un cuvânt bun şi pe cei răi îi faci buni». În al treilea rând, părintele Arhim. Mihail a dat dovadă de statornicie şi aşezare interioară; pe oriunde a trecut, a dat viaţă şi lumină locurilor (Râmeţ, Nicula, Alba Iulia şi Topliţa), împlinindu-se, astfel, încă o dată, spusele Sf. Isaac Sirul despre «monahii care au prefăcut pustia în cetate şi au făcut-o locuinţă a îngerilor». Statornicia părintelui s-a concretizat în cei 76 de ani de viaţă monahală (a intrat la vârsta de 13 ani în mânăstire), dintre care 46 de ani la mânăstirea Topliţa, ctitoria primului patriarh al României, Miron Cristea, pe care, ca şi copil, părintele Mihail l-a cunoscut. În încheierea cuvântului, PS Episcop Ignatie a concluzionat, spunând despre părintele Arhim. Mihail: «A fost unul dintre cei mai mari stareţi ai Transilvaniei şi, implicit, a Bisericii noastre».
Această concluzie a Preasfinţiei Sale s-a alăturat cuvântului deosebit de emoţionant şi impresionant rostit de IPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan, care l-a caracterizat pe părintele Arhim. Mihail drept o enciclopedie istorică, amintindu-şi cu mult drag de convorbirile duhovniceşti avute cu sfinţia sa în timpul celor douăzeci de ani de păstorire a Episcopiei Covasnei şi Hargitei. Părintele Mitropolit a subliniat faptul că, la începutul toamnei, asemenea unei frunze de tei, părintele Arhim. Mihail s-a desprins din pomul vieţii pământeşti, pentru a învia şi a avea parte de pomul vieţii veşnice în grădina Raiului, a cărui tindă a fost mânăstirea Topliţa. Acolo, în Împărăţia vieţii nesfârşite, părintele Arhim. Mihail se va întâlni cu moşii şi strămoşii săi, cu patriarhul Miron (al cărui nume l-a primit ca şi prunc, la Botez), cu cei care, înaintea lui, au plecat pe calea veşniciei. Faptul că Dumnezeu a rânduit ca episcopul locului, PS Andrei să fie în acele zile la Ierusalim, este pronie dumnezeiască, Preasfinţia Sa rugându-se la Sfântul Mormânt şi pe cărările Ţării Sfinte, pentru odihna veşnică a părintelui Mihail. După aceste cuvinte emoţionante, în dangătul clopotelor, toţi cei care au venit să-l prohodescă pe părintele Mihail, l-au condus, după cum a spus IPS Părinte Ioan, spre groapa din cimitir, care, de fapt, este tocmai poarta pe care a intrat părintele şi a păşit în Împărăţia Cerurilor.
Acum, la ceas de vremelnică despărţire, toţi cei care l-au cunoscut pe părintele Arhim. Mihail, înalţă cântare lui Dumnezeu pentru odihna sufletului său şi se roagă cu dragoste, ca veşnică să-i fie pomenirea din neam în neam!”
