Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii a întâmpinat, luni 10 august 2015, la Căminul de bătrâni Sf. Nectarie din Tulcea icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Măn. Celic Dere. Apoi, Preasfinţia Sa a oficiat slujba Vecerniei şi a Paraclisului Maicii Domnului rostind cuvânt de învăţătură, potrivit episcopiatulcii.ro.
***
Numele Mănăstirii Celic-Dere se leagă de pârâul Celic din vecinătate. Descoperindu-se acolo arme din vremuri îndepărtate, acestea au făcut ca denumirea să devină Celic-Dere sau „pârâul de oţel“. Mănăstirea îşi serbează în fiecare an hramul la 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, când vin mii de credincioşi din toată Dobrogea.
Potrivit scrierii a doi arhimandriţi, Roman Sorescu şi Ieronim Motoc, mănăstirea a fost întemeiată în jurul anului 1840 pe locul unei vechi aşezări de pustnici români şi basarabeni, în mijlocul cărora se găseau şi doi călugări ruşi: arhimandritul Atanasie Lisavenco şi schimonahul Paisie. În urma unui incendiu care a mistuit bisericuţa aflată pe coama dealului, unde astăzi se află cimitirul mănăstirii, călugării iau hotărârea de a se muta mai jos, construind în anul 1846 o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, un paraclis cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“, care servea şi ca trapeză, o clopotniţă cu şase clopote şi un corp de chilii. Paraclisul, arhondaricul din prelungirea acestuia şi chiliile s-au prăbuşit în anul 1916 din pricina revărsării pârâului Celic. O troiţă ridicată mai târziu aminteşte: „Aicea a fost Biserica Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil, a treia din Mănăstirea Celic-Dere, ctitorie a arhimandritului Atanasie şi dărâmată de inundaţiile din 1916. Spre aducere aminte s-a făcut această însemnare de arhim. Porfirie Ştefănescu în 1976 – august 1977“. Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ s-a dărâmat în urma inundaţiilor din anul 1947.
Cu binecuvântarea mitropolitului grec din Tulcea, Dionisie, se înfiinţează în jurul aniilor 1844-1846 şi o mănăstire de maici, în apropierea pârâului Celic. După cum consemnează stareţul Sorescu, la hramul din 15 august 1846 au fost aduse din Basarabia 60 de familii de ruşi, bărbaţi, femei şi copii, care au motivat, la trecerea graniţei, că „vin la hramul Monastirii Cilic, Adormirea Maicii Domnului“. Aceştia însă au rămas pe mai departe în mănăstire, ceea ce i-a făcut pe călugării români de a se muta în alte părţi, la Mănăstirea Cocoş şi Mănăstirea Taiţa. Au rămas în mănăstire numai doi preoţi români şi un diacon, între care şi arhimandritul Dositei Crihană, preot apoi la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Sulina.
În vremea comunismului, timp de 40 de zile, la Mănăstirea Celic a stat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam (Judeţul Galaţi). Şi a reintrat în patrimoniul mănăstirii din 1990.
Din anul 1976 Mănăstirea Celic-Dere a fost trecută în rândul monumentelor istorice din ţara noastră.
