Biserica Ortodoxă se află astăzi, 26 aprilie 2015, în Duminica a III-a după Paşti (a Mironosiţelor). La Sfânta Liturghie, în toate bisericile ortodoxe s-a citit Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Marcu (cap. 15, vs. 43-47; 16, 1-8).
În cuvântul de învăţătură rostit în Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a spus: „Această duminică are o semnificaţie deosebită, întrucât ne arată că în Biserică învăţăm credinţa vie nu numai din învăţătura Sfinţilor Apostoli, care este fundamentală pentru toţi, ci o învăţăm şi din pilda Vieţii Sfinţilor. De aceea, în biserică, pe lângă Sfânta Evanghelie şi Scrierile Apostolilor mai citim şi Vieţile Sfinţilor. Sfintele Femei Mironosiţe din Evangheliile de la Sfinţii Marcu şi Matei sunt mari dascăli ai Bisericii nu atât prin învăţătura lor de credinţă, deoarece aceasta nu poate fi diferită de cea a Apostolilor, cât prin modul lor de a fi şi de a făptui, prin modul lor de a exprima starea lor de credinţă şi curaj, de smerenie şi preţuire faţă de Mântuitorul Cel Răstignit şi Înviat din morţi”.
Ungerea trupului mort cu aromate simbolizează în tradiţia iudaică cinstirea lui şi dorinţa de a evita descompunerea acestuia
„Mironosiţele sunt femei credincioase care L-au admirat şi L-au preţuit pe Domnul Iisus Hristos, iar unele dintre ele au văzut răstignirea Lui şi au plâns pentru suferinţele Lui. De aceea, cu multă duioşie şi mult respect, dis-de-dimineaţă, în ziua cea dintâi a săptămânii, care urma după sâmbătă, au mers la mormântul lui Iisus ca să se împlinească lucrarea începută de Iosif din Arimateea şi Nicodim când au uns cu aloe şi cu smirnă trupul Lui înainte de înmormântare. Acum însă ele aduc miruri de mare preţ pentru a cinsti după cuviinţă pe Iisus Domnul Cel îngropat şi, în acelaşi timp, pentru a evita oarecum descompunerea sau stricăciunea trupului Său, ca o dorinţă de conservare a acestuia”, a arătat Preafericirea Sa.
Învierea Domnului este trecerea Sa la viaţa cerească veşnică
În continuare, Patriarhul României a evidenţiat faptul că Cel ce trebuia uns cu miruri de mare preţ nu mai era în mormânt pentru că a înviat din morţi, iar stricăciunea n-a cuprins trupul Lui: „De ce ? Fiindcă, trupul lui era uni cu Dumnezeirea Lui, iar Învierea Lui nu este revenire la viaţa biologică marcată de compunere şi descompunere, ci Învierea Lui este trecere la viaţa cerească, la viaţa veşnică, la viaţa fără de moarte şi fără de stricăciune, după cum ne arată cântările „Duminicii Femeilor Mironosiţe”. În dimineaţa Învierii lui Iisus Hristos, femeile mironosiţe au fost cele mai curajoase fiinţe umane dintre toţi oamenii care L-au cunoscut pe Iisus. Dis-de-dimineaţă, femeile mironosiţe, înfruntând întunericul şi teama că li se poate întâmpla ceva neprevăzut, întrucât mormântul fusese sigilat şi păzit de ostaşii romani, se întrebau între ele: cine ne va prăvăli piatra de pe mormânt? Piatra fiind mare şi grea, grija lor era firească. Dar Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu ne spune că îndată după ce şi-au exprimat această grijă sau preocupare, ridicându-şi ele privirea spre locul unde se afla mormântul, au văzut piatra răsturnată. Întrucât nu era acolo nici un bărbat puternic ca să le dea o mână de ajutor, pentru curajul lor şi pentru preţuirea lor faţă de Hristos, s-a făcut o minune. Un înger al lui Dumnezeu a coborât din cer şi a răsturnat piatra de la uşa mormântului. Îngerul a prăvălit piatra de pe mormântul Domnului Iisus deja înviat din morţi, pentru ca ele să poată vedea mormântul gol”.
Femeile Mironosiţe sunt apostoli către Apostoli, adică trimise către cei care vor fi trimişi să predice Evanghelia
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai arătat că asemenea femeilor mironosiţe şi noi ne putem întâlni cu Hristos Cel Înviat atunci când sărutăm, în fiecare duminică, icoana Învierii Sale din biserică şi ascultăm Evanghelia Învierii Sale la Utrenie şi ne împărtăşim cu El din Sfântul Potir: „Atât prin atitudinea lor de evlavie şi respect, de preţuire şi dragoste pentru Hristos, cât şi prin faptul că au crezut în Învierea Lui fără îndoială, fără a mai pune vreo întrebare îngerului, femeile mironosiţe au devenit învăţătoare ale Bisericii, ele au devenit „apostoli către Apostoli”, după cum le-a numit Sfântul Ioan Gură de Aur, adică ele au fost trimise de înger către cei care vor fi trimişi de Hristos să vestească în toată lumea Învierea lui ca fiind temelie a Învierii de obşte. Femeile mironosiţe au devenit icoana Bisericii plină de evlavie faţă de Hristos şi plină de credinţă că Hristos Cel Înviat din morţi este prezent în mijlocul ei. Cine crede în Hristos şi Îl iubeşte pe El se întâlneşte cu El. Întâlnirea aceasta cu Hristos Cel Înviat o trăim şi noi când sărutăm, în fiecare duminică, icoana Învierii Sale din biserică şi ascultăm Evanghelia Învierii Sale la Utrenie şi ne împărtăşim cu El din Sfântul Potir. Femeile mironosiţe care s-au închinat lui Iisus cuprinzând picioarele Lui ne arată cum trebuie să-L primim sau să-L întâmpinăm pe Hristos Cel Înviat, şi anume cu metanie până la pământ. De la ele au învăţat slujitorii Sfântului Altar că atunci când intră în Sfântul Altar trebuie să se închine până la pământ, ca şi când ar cuprinde picioarele Mântuitorului Iisus Hristos simbolizat prin Masa Sfântului Altar (mormântul Învierii Sale) pe care se află tot timpul Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Euharistie (Trupul şi Sângele Său), deoarece prin acestea se arată iubirea Sa smerită şi jertfelnică pentru Dumnezeu şi pentru oameni, iubire mai tare decât moartea”.
Femeile mironosiţe sunt modele pentru toate femeile credincioase
În încheierea cuvântului său, Preafericitul Părinte Daniel a vorbit despre modelul pe care îl reprezintă femeile mironosiţe: „Femeile Mironosiţe sunt icoana tuturor femeilor credincioase din Biserică, femei care de-a lungul istoriei prin credinţa, curajul şi jertfelnicia lor au devenit adesea muceniţe sau martire, mărturisind cu preţul vieţii lor pe Hristos Cel Răstignit şi Înviat sau au devenit cuvioase maici şi surori în mănăstiri sau bune mame creştine în familie, care au dat naştere copiilor şi i-au crescut în dreapta credinţă, binevestind prin evlavia, smerenia şi hărnicia lor în familie, Biserică şi societate, credinţa lor în Hristos. Cunoaştem numele unor femei mironosiţe din Noul Testament, şi anume: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosif ori Iosie, Salomeea, Ioana, soţia lui Huza, un ispravnic al regelui Irod, Suzana, care au ajutat pe Mântuitorul şi pe Sfinţii Apostoli în lucrarea lor de propovăduire a Evangheliei. Ele au ajutat cu bani sau cu munca necesară pentru pregătirea meselor şi a hainelor, adesea în călătoriile pe care Domnul Iisus şi ucenicii Săi le-au făcut în Ţara Sfântă. Ele au devenit icoana femeilor credincioase, care susţin financiar sau cu munca lor construcţia de biserici şi împodobirea locaşurilor de cult, săracilor, a copiilor orfani, a bătrânilor, a bolnavilor. Femeile mironosiţe reprezintă, de asemenea, pe toate femeile care dis-de-dimineaţă, la revărsatul zorilor, merg la icoana Mântuitorului Iisus Hristos şi-I cer ajutor să prăvălească atâtea „pietre grele ale vieţii” de pe inima sau sufletul lor. Ele reprezintă pe toate femeile care cer ajutorul lui Hristos pentru a putea creşte copiii în credinţă, pentru a fi soţii credincioase în familie şi femei evlavioase în Biserică, pentru a fi purtătoare de valori ale credinţei, deoarece aromatele de mare preţ pe care femeile credincioase le aduc lui Hristos sunt darurile sau valorile credinţei în Hristos, bogăţia spiritualităţii sau a legăturii omului cu Dumnezeu, adică darurile Duhului Sfânt primite de oameni credincioşi ca arvună a bunătăţilor veşnice din Împărăţia Preasfintei Treimi”.
„Femeile mironosiţe reprezintă şi pe acele femei care au devenit, prin lacrimi de pocăinţă şi prin multă rugăciune, prin nevoinţă şi prin slujbe dis-de-dimineaţă în biserică, maici, monahii sau călugăriţe născătoare de virtuţi sfinte ale credinţei creştine: evlavia, smerenia, ascultarea, bunătatea inimii. Aşadar, ca femei credincioase, femeile mironosiţe reprezintă profetic, în acelaşi timp, mamele şi fetele din familii, maicile şi surorile din mănăstiri. Dar, ele reprezintă şi mulţimea de femei credincioase care veghează la căpătâiul bolnavilor în spitale, mulţimea profesoarelor de religie, mulţimea de asistente medicale, de asistente sociale, mulţimea de femei care lucrează în instituţii de cultură şi media purtând în sufletul lor şi arătând în jurul lor lumina şi bucuria Învierii lui Hristos”, a mai spus Preafericirea Sa.
