În toate bisericile s-a citit astăzi, la 17 februarie 2013, în Duminica XVII-a după Rusalii, fragmentul Evanghelic care prezintă Vindecarea fiicei femeii cananeence.
În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a evidențiat învățăturile ce reies din pericopa evanghelică de astăzi.
Femeia cananeeancă – dascăl pentru Biserică
În cuvântul său de învățătură, Patriarhul României a evidențiat faptul că femeia cananeeancă devine un dascăl pentru toți oamenii credincioși, arătând că strigarea ei Doamne miluiește a devenit cea mai concentrată rugăciune a Bisericii.
„Duminica a XVII-a după Rusalii are rânduită o Evanghelie în care se vorbește despre vindecarea fiicei femeii cananeence care era chinuită de diavoli. Această Evanghelie ne arată trei virtuți deosebite ale femeii cananeence și anume credință puternică, smerenie adâncă și rugăciune stăruitoare, toate trei izvorâte din iubirea ei de mamă îndurerată care se identifica întru totul cu suferința fiicei ei chinuită de diavol. Ceea ce reținem în mod deosebit este faptul că femeia, această mamă îndurerată, devine un dascăl pentru toți oamenii credinței și pentru Biserică. Strigarea ei Doamne miluiește-mă a devenit rugăciune a Bisericii; cea mai concentrată rugăciune a Bisericii este aceasta: Doamne miluiește-mă. În această rugăciune este cuprinsă toată iubirea milostivă, mila lui Dumnezeu este iubire milostivă și smerită față de oameni”, a spus Preafericirea Sa.
Femeia cananeeancă devine dascăl pentru noi și prin smerenia ei profundă, a spus Preafericirea Sa arătând că: „Poate că o altă persoană s-ar fi supărat când ar fi auzit cuvintele Mântuitorului Nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci câinilor, dar ea avea un singur scop, indiferent cum era considerată, să ajungă la vindecarea fiicei sale chinuită de diavol. În smerenia ei izvorâtă din iubirea îndurerată a acceptat să fie asemănată cu câinii, dar vedem că smerenia este și izvor de înțelepciune și izvor de curaj. Smerenia nu este lașitate, ci este cunoaștere a limitelor proprii și în același timp speranță sau încredere în ajutorul lui Dumnezeu și dă răspunsul: Așa este Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Văzând toate aceste calități ale ei Hristos Mântuitorul o laudă exclamând cuvintele O femeie mare este credința ta, fie ție după cum voiești. Această legătură între strânsă între credință vie, smerenie profundă, răbdare multă și stăruința în rugăciune formează pentru creștin o lecție vie de comportament în situații foarte dificile ale vieții”.
În continuare, Preafericirea Sa a subliniat importanța rugăciunii în viața creștinului, așa cum reiese din pericopa evanghelică de astăzi: „Evanghelia ne arată importanța rugăciunii nu doar pentru noi înșine, ci și rugăciunea pentru alții, mai ales pentru cei care nu știu să se roage, nu vor să se roage sau nu mai pot să se roage. O mulțime de oameni bolnavi fizic și psihic, fiind stăpâniți de duhuri rele nu mai pot să se roage pentru ei înșiși și atunci de mare preț este o mamă credincioasă, un tată credincios, un prieten credincios, un frate sau o soră care au credință puternică și pentru credința lor Dumnezeu dăruiește vindecare celui care nu se mai poate ruga pentru el însuși”.
La 24 februarie Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a XXXIII-a după Rusalii.
