Episcopul Maramureșului: Întruparea Mântuitorului se adresează întregii lumi

Episcopul Iustin al Maramureșului și Sătmarului a transmis credincioșilor, în predica duminicală de la parohia Măgureni, că „Întruparea Mântuitorului se adresează întregii lumi”.

„Răstignirea Mântuitorului se face pentru întreaga umanitate, pentru ca tot cel ce crede în El, de oriunde, din orice timp, din orice loc, din orice neam, să nu piară şi să aibă viaţă veşnică”, a precizat Preasfinția Sa.

Ierarhul a subliniat că Mântuitorul „a venit să salveze toate neamurile pământului, iar noi, care am intrat prin poarta Botezului în creştinism, suntem creştini ai Învierii, ai Răstignirii, ai biruinţei prin Înviere și ai Crucii”.

„Crucea în vremea Apostolilor”, a amintit Episcopul Maramureșului, „a fost propovăduită, a fost cinstită şi a fost oferită ca armă de biruinţă”.

La final Preasfinția Sa le-a reamintit credincioșilor că „Biserica lui Hristos, prin puterea Crucii, ne păzeşte, ne ocroteşte, ne ajută”.

Slujirea Episcopului Maramureșului și Sălajului din 9 septembrie 2018 la parohia Măgureni a fost prilejuită de resfințirea bisericii vechi de 122 de ani a parohiei.

După slujba de târnosire, ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu un sobor din care au făcut parte 30 de preoţi şi diaconi.

Cu ocazia resfințirii, pe lângă hramul istoric Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, lăcașul de cult a primit și hramul Sfinţii şi Drepţii Dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana.

În semn de apreciere pentru activitatea pastoral-misionară, preotul paroh Ioan Florin Pălincaş a fost hirotesit iconom stavrofor.

Pentru contribuția adusă la înnoirea și împodobirea bisericii din Măgureni, primarul Vasile Giurgiu, viceprimarul Ionel Gherghel și persoanele care au contribuit la restaurarea lăcașului de cult au primit diplome de apreciere din partea episcopului.

Foto credit: Episcopia Maramureșului și Sălajului

Comentarii Facebook

Comentarii recente
  1. Iustin – Arhiereul lui Hristos şi Voievodul Spiritual al Maramureşului!…

    Mă uitam, zilele acestea, la câteva fotografii cu Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin Hodea al Maramureşului şi Sătmarului!…
    Şi, o spun, a câta oară?! – Da, straşnic om şi bărbat, deplin, frumos, maiestuos şi impozant, aşa, pe de-antregul, trup şi suflet, duh, spirit şi minte, caracter şi determinare, voinţă şi ambiţie, putere şi sensibilitate, ce mai, maramureşean neaoş, născut nu prefăcut!…
    Mă uitam, cu mult drag, la toate aceste fotografii şi vedeam ce frumos a evoluat Preasfinţitul Iustin, ce aluat bun şi frâmântătură ori dospitură vrednică este!…
    Ce călcătură, măsurată, cumpătată, fermă şi hotărâtă, coerentă şi consecventă, calculată, duhovnicească şi echilibrată, de Arhiereu şi Slujitor autentic – al lui Hristos şi al oamenilor, este!…
    Iubit de popor, respectat de colaboratori, temut de subalterni, numai atunci dacă şi când situaţia este de aşa natură, adică de forţă majoră, preţuit de colegii sinodali, apreciat de superiori şi admirat de ucenici!…
    La Preasfinţitul Părinte Iustin – ucenicul vrednicilor înaintaşi ai Rohiei şi ai Eparhiei, totul este calitate, determinare, acţiune, misiune, propovăduire, slujire, mărturisire, pastoraţie, iniţiativă, capacitate de integrare, asimilare şi adaptare, organizare şi muncă de şi în echipă, totul, făcut, fără rest, cu eleganţă, cu stil, cu rafinament, cu sinceritate, cu devotament, cu credincioşie, cu loialitate!… Într-un cuvânt, totul, la superlativ!…
    La maramureşeanul voievodal Iustin Arhiereul „Slujba-i slujbă, drujba-i drujbă, ruga-i rugă, fuga-i fugă” ştiind, cu generoasă măiestrie, „să plângă, când se plânge, cu cel care plânge, să râdă cu cel ce râde, să se bucure cu cel ce se bucură, să se roage, când este ceasul/momentul rugăciunii, cu cel care se roagă!”
    Totul, absolut totul, în concret şi în progres, atunci şi acolo, când şi unde este cazul, nimic în plus, nimic în minus, nimic mai mult, nimic mai puţin, nimic altceva!…!…
    Mă uitam ce frumos a devenit, întru tot şi întru toate, ce frumos a albit, a încărunţit, dar, mai ales, în pofida faptului că-i trecut de cincizeci şi cinci de ani, cât este de tânăr, de aerisit şi de proaspăt, cât este de harnic, dinamic şi darnic, de corect şi de onest, fiind, prompt şi permanent, foarte activ şi extrem de implicat, în tot locul şi în tot ceasul, oricând şi oriunde, neîncetat şi pretutindeni, la sfinte slujbe, la târnosiri, la binecuvântări şi sfinţiri, la inaugurări, deschideri şi lansări, la hirotoniri şi horetesiri, şedinţe, promovări şi răsplătiri, dezbateri, conferinţe şi simpozioane, activităţi şi acţiuni, cu tot clerul cel ascultător, fidel, respectuos şi dreptcredincios precum şi cu tot poporul lui Dumnezeu Celui Viu, realizări şi împliniri, care mai de care, multe, bogate, diverse, variate şi felurite, în tot lungul şi în tot latul celor două judeţe ale eparhiei, noroc că acum şi-a luat arhiereu vicar, că nu i-a fost uşor deloc!…
    Probabil, vă veţi întreba şi mă veţi întreba de ce scriu, eu, aici şi acum, toate acestea, din ce motiv sau cu ce scop, în condiţiile în care nu este vorba de nici un moment sau eveniment omagial – aniversar?!…
    Şi, vă voi, răspunde, doar atât: fiindcă, pur şi simplu, îmi este tare drag omul acesta!…
    De ce? Datorită, între multe altele, modului, felului său de a se purta, raporta şi comporta, în orice loc şi în orice ceas; datorită eleganţei şi prestanţei pe care o impune; datorită seriozităţii pe care o are, şi când vorbeşte şi când făptuieşte, având cuvântul cântărit, dres şi măsurat iar purtarea calculată, responsabilă şi echilibrată!…
    Întotdeauna am (mai) apreciat la Preasfinţia Sa, bunul gust şi bunul simţ, simţul estetic şi lucrarea de calitate, durabilă, sănătoasă şi trainică, felul în care ştie să construiască, fie că vorbim de o instituţie, de o eparhie sau de o catedrală, fie de o şcoală sau, mai ales, de o echipă, totul la superlativ, fără rest ori cusur şi fără loc de completare, corectare, cârpire, ajustare ori modificare ulterioară!…
    La Preasfinţitul Părinte Iustin găseşti calităţi şi virtuţi, altminteri, tot mai rare, în ziua de astăzi, precum: eleganţa, sobrietatea, cumpătarea, aşezarea, discreţia, rigoarea, seriozitatea, generozitatea, altruismul, dragostea pentru frumos, dorinţa de a ajuta şi a răsplăti, cu deosebită mărinimie sufletească, acolo şi atunci unde şi când este cazul, fermitatea sau intransigenţa, doar unde sau când este cazul, demnitatea, onestitatea, prestanţa, iubirea, autoritatea dar şi spontaneitatea ori naturaleţea, precum şi căldura paternală şi multe, multe altele!…
    La Vlădica Iustin eu, cel puţin, văd/observ foarte bine zestrea, moştenirea cultural – spirituală şi educativ/instructiv – duhovnicească pe care a primit-o/a dobândit-o de la părinţi, mentori, îndrumători şi călăuzitori sau formatori excepţionali, de înaltă clasă, de pildă, dacă ar fi să-l amintim ori să-l pomenim, aici, numai pe venerabilul, vrednicul şi autenticul Arhiepiscop Iustinian Chira!…
    Cu alte cuvinte, la Preasfinţitul Iustin nu am văzut, niciodată, lucruri făcute de mântuială, dialoguri nedocumentate ori nefundamentate, abordări nejustificate, discuţii sau dezbateri tratate cu superficialitate, altfel spus, nu am constatat nimic derizoriu ori banal adică nimic de mână a doua, absolut nimic ci, numai, stil, ţinută impecabilă şi aşezare remarcabilă, slujire sublimă şi călcătură nobilă, apăsată, voievodală şi boierească!…
    Da, Preasfinţitul Părinte Iustin, cel puţin pentru mine, este, şi va rămâne, în continuare, un exemplu de moralitate, un model de slujire şi un reper de vieţuire, căci l-a înzestrat Dumnezeu Preabunul şi Preamilostivul, cu absolut tot ce-i trebuie unui om de mâna întâi, unui slujitor de calitate superioară, unui organizator şi conducător de toată isprava şi unui părinte de factură ireproşabilă!…
    Prin urmare, acesta, numai acesta, este motivul pentru care, aici şi acum, am scris toate aceste umile, modeste dar sincere aprecieri, dorindu-i să-l ţină Dumnezeu, sănătos cu zilele, puternic cu lucrarea, rezistent cu slujirea, inspirat cu glăsuirea/cuvântarea, generos cu filantropia, bucuros cu vieţuirea, proaspăt cu purtarea şi consecvent cu propovăduirea/mărturisirea!…

    Din parte-mi, aşadar, îi urez, Preasfinţiei Sale, aleasă binecuvântare de la Dumnezeu şi sporită bucurie de la oameni!…

    Dumnezeu să îi poarte de grijă şi să-i ajute, în continuare, în tot lucrul cel bun! Amin!

    Cu aleasă preţuire şi deosebită consideraţie,
    acelaşi admirator, Stelian Gomboş.

    https://steliangombos.wordpress.com/

Lasă un răspuns


Știri recente

Ce s-a vorbit la Iași și Neamț despre „Duhovnicul Bucureștilor”

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi au organizat în perioada 13-15 noiembrie 2018 Colocviul Internaţional „Întâlnirea cu Duhovnicul”, dedicată „Duhovnicului Bucureștilor” – Părintele Sofian Boghiu (1912-2002). Mitropolitul Teofan despre „Duhovnicul…