Duminica Înfricoșătoarei Judecăți la Catedrala Patriarhală

Biserica Ortodoxă se află astăzi, 15 februarie 2015, în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. La Catedrala Patriarhală, Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Alături de Preafericirea Sa s-au aflat Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop Vicar Patriarhal şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

La Sfânta Liturghie, în toate bisericile ortodoxe s-a citit Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei (cap. 25, vs. 31-46) care ne prezintă Înfricoșătoarea Judecată: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.”

Judecata universală este completă, definitivă şi înfricoşătoare

În cuvântul său de învăţătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat diferenţa dintre judecata particulară şi cea universală, subliniind faptul că judecata de apoi, cea universală, este completă, definitivă şi înfricoşătoare.

„Judecata lui Dumnezeu asupra omului imediat după moartea acestuia sau judecata particulară este o judecată incompletă şi provizorie, deoarece se aşteaptă să fie evaluate şi urmările faptelor lui bune sau rele până la sfârşitul lumii. De aceea, numai Judecata de Apoi sau Judecata finală şi universală este completă şi definitivă. Judecata universală este înfricoşătoare prin contextul, forma şi conţinutul ei. Mai întâi, este înfricoşătoare prin contextul tulburărilor din univers care o preced după cum ne spune acelaşi Sfânt Evanghelist Matei în capitolul 24: Soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui. Adică este vorba de un colaps al universului material vizibil. În al doilea rând, este înfricoşătoare prin forma ei, adică prin solemnitatea şi universalitatea acestei judecăţi, deoarece Mântuitorul Iisus Hristos vine în slavă şi cu putere multă, împreună cu sfinţii îngeri ca să judece toate neamurile, adică toate generaţiile şi toate popoarele. În al treilea rând, această judecată este înfricoşătoare şi prin conţinutul ei neprevăzut pe care-l descoperă. Nimeni dintre pământeni, nici cei milostivi, nici cei nemilostivi, nu se aşteptau să afle că în oamenii flămânzi şi însetaţi, în oamenii străini şi săraci sau goi, în oamenii bolnavi şi în oamenii întemniţaţi era tainic prezent Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. Neprevăzut este şi faptul că oamenii vor fi judecaţi nu numai pentru faptele rele, ci şi pentru binele pe care puteau să-l facă, dar nu l-au făcut. Însă, Judecata universală este înfricoşătoare şi pentru că ea descoperă contrastul între smerenia lui Hristos Dumnezeu-Omul prezent în istorie, când respectă libertatea omului, pe de o parte, şi slava dreptăţii Sale la sfârşitul istoriei când evaluează responsabilitatea omului, pe de altă parte”, a spus Preafericirea Sa.

Iubirea milostivă – criteriul ultim al Judecăţii universale

Iubirea milostivă este criteriul ultim al judecății universale, a evidenţiat Patriarhul României în cuvântul său adresat celor prezenţi în Catedrala Patriarhală: „Evanghelia Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi ne spune că Dumnezeu este iubire smerită şi milostivă, iar criteriul ultim al judecăţii tuturor oamenilor indiferent de etnie, cultură, poziţie socială sau vârstă, este iubirea milostivă. Cei care au arătat iubire milosivă semenilor în viaţa lor pe pământ aceia vor fi binecuvântaţi ca să intre în bucuria iubirii veşnice a Preasfintei Treimi din Împărăţia Cerurilor. Iar cei care au fost indiferenţi şi nemilostivi faţă de semenii lor aflaţi în suferinţă sunt numiţi blestemaţi. Acest apelativ extrem de aspru este un reproş-sentinţă care arată gravitatea nepăsării unora faţă de suferinţa altora”.

Numai când săvârşim binele suntem cu adevărat liberi

Totodată, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat căEvanghelia Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi ne pune în faţă taina şi scopul libertăţii noastre: „Şi anume, cum folosim libertatea noastră în timpul vieţii pământeşti? Am folosit libertatea noastră ca să cultivăm iubirea milostivă faţă de semenii aflaţi în nevoi sau am confundat libertatea cu neglijenţa şi nepăsarea faţă de ei ? Evanghelia ne învaţă de fapt că numai când săvârşim binele suntem cu adevărat liberi şi trăim viaţa ca fiind binecuvântare de la Dumnezeu”, a mai spus Preafericirea Sa.

Instituţiile de caritate ale Bisericii s-au născut din lumina iubirii milostive

De asemenea, Preafericirea Sa a arătat că Evanghelia Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi a inspirat în mod deosebit lucrarea filantropică sau caritabilă a Bisericii.

„Multe alte texte din Noul Testament ne îndeamnă la iubire milostivă, dar Evanghelia de astăzi ne responsabilizează cel mai mult, deoarece ne arată că milostenia este o datorie şi o condiţie a mântuirii sau a dobândirii vieţii veşnice. Iubirea milostivă din faptele bune săvârşite pe pământ ne ajută să dobândim mântuirea sau viaţa veşnică din ceruri. Evanghelia de astăzi a motivat atât milostenia credincioşilor ca persoane individuale, cât şi apariţia instituţiilor de caritate ale Bisericii din primele veacuri, începând mai întâi în Răsărit şi apoi în Apus, când Biserica a organizat case pentru a primi străini, cămine pentru copii orfani, azile pentru bătrâni, spitale pentru bolnavi şi cantine pentru săraci. Iar toată această operă socială de caritate sau filantropică a Bisericii, izvorâtă din Evanghelia iubirii milostive a Domnului Hristos, a creat în timp o civilizaţie, şi anume civilizaţia creştină a carităţii sau a filantropiei. Chiar şi statele europene moderne, astăzi foarte secularizate, care deşi au uitat în mare parte că Evanghelia iubirii milostive şi a demnităţii umane a fost sursa solidarităţii sociale din societatea creştină, au preluat de la aceasta mesajul responsabilităţii pentru oamenii aflaţi în suferinţă, în nevoi, în boală şi în singurătate”, a spus Patriarhul României.

Duminica viitoare Biserica se va afla în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai.

Comentarii Facebook


Știri recente