Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 5 aprilie Intrarea Domnului în Ierusalim, sărbătoare care mai este cunoscută ca Duminica Floriilor. În această zi, la Catedrala Patriarhală slujba Sfintei Liturghii a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa a numeroşi credincioşi.
În cadrul Sfintei Liturghii s-a citit pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul al XII-lea, versetele de la 1 la 18 care prezintă Ungerea Mântuitorului Iisus Hristos în Betania, dar şi Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim:‘Înainte de Paşti cu şase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau împreună cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă pe Dânsul, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui, mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi a ieşit întru întâmpinarea Lui şi striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: ‘ Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei ‘. Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El şi că acestea I le-au făcut Lui. Aşadar, dădea mărturie mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că a făcut minunea aceasta.’
După citirea Pericopei Evanghelice, Preasţia Sa a adresat sutelor de credincioşi aflaţi peColina Bucurieiun cuvânt de învăţătură în care a prezentat semnificaţiile praznicului împărătesc de astăzi.
„Intrarea Mântuitorului în Ierusalim călare pe asin arată că el vine ca împărat al păcii, ca împărat al unei noi împărăţii. Lumea s-a bucurat enorm de momentul acesta al intrării Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Au văzut în Iisus Cel Care poate face atâtea minuni şi mai ales poate învia şi morţii un posibil nou rege al Regatului lor, umilit şi ocupat de către o putere păgână străină şi opresoare. Însă Iisus intră smerit aici ştiind că de fapt El merge spre moarte. El vine de bunăvoie spre moarte ca prin moartea sa să ne dăruiască tuturor învierea şi viaţa veşnică. În călătoria aceasta vesteşte în trei rânduri ucenicilor Săi apropiatele sale Pătimiri, condamnarea la moarte, răstignirea şi înmormântarea. Dar de fiecare dată El precizează că a treia zi fiul omului care l-ar fi dat pe mâinile păgânilor, fiul omului pe care-L vor răstigni va învia din morţi. De aceea, trebuie să vedem în toată această lucrare a Domnului că El o face de bunăvoie pentru noi şi pentru a noastră mântuire aşa cum mărturisim în Crez. Potrivit tradiţiei dintotdeauna a Bisericii şi luând aminte la modul în care oamenii din Ierusalim, mai ales copiii, L-au întâmpinat pe Domnul cu ramuri de finic ca pe un Biruitor, ca pe un adevărat Biruitor al morţii lui Lazăr, iar peste câteva zile al propriei morţi şi ca începător, ca arvuna Învierii noastre aceştia L-au primit cu ramuri de finic şi noi purtăm în această zi buchete de ramuri de salcie de finic, de flori pentru a arăta şi noi recunoştinţa pentru Pătimirile Mântuitorului care au rodit mântuirea şi Învierea noastră. Acest buchet reprezintă recunoştinţa noastră pentru sacrificiul suprem al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dar reprezintă şi cununa virtuţilor, buchetul de virtuţi pe care noi le-am cultivat cu intensitate în vremea celor 40 de zile de post pe care le încheiem astăzi”, a explicat Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul.
„De aceea, trebuie să vedem în toată această lucrare a Domnului că El o face de bunăvoie pentru noi şi pentru a noastră mântuire ”
Răspunsurile liturgice au fost oferite la Sfânta Liturghie de Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române dirijată astăzi de Florian Costel.
Credincioşii prezenţi au primit la sfârşit ramuri de salcie sfinţită.
