Mănăstirea „Sfânta Cruce”, situată între localitățile Ciucurova și Atmagea din județul Tulcea, este un spațiu unde mulți credincioși și-au găsit răspunsuri la neliniștitoarele întrebări ale existenței și soluții la problemele angoasante cotidiene. Cei slabi în credință pleacă mai puternici, iar crucea greutăților, încercărilor și ispitelor acestora devine mai ușoară.
Retrasă între munții Dobrogei, străjuită de păduri de tei, Mănăstirea Cerbu este pentru credincioși un loc unde își liniștesc gândurile, unde bucuria le reapare pe chip, inima tresaltă la vederea peisajului, iar sufletul se adapă și se hrănește din cuvântul lui Dumnezeu. Mare parte din acești credincioși au fost la început simpli trecători, dar cu timpul au devenit pelerini, fiindcă, în mod proniator, mănăstirea este așezată în apropierea întrepătrunderii a două mari căi rutiere: București-Tulcea și Brăila-Constanța. Pentru aceasta pelerinii se aseamănă cerbului care se întoarce la izvoare, precum ei se întorc în acest loc pentru a se întări duhovnicește în purtarea crucii lor și lepădarea de cele lumești până la lepădarea de sine, precum Mântuitorul Iisus Hristos Însuși a purtat-o pe drumul către Înviere. Acest fapt esențial urmării lui Hristos și sporirii vieții duhovnicești îl conștientizează mai ales la așezământul monahal, ansamblu care cuprinde o parte cu o simbolistică frumoasă, reiterarea drumului Crucii Mântuitorului Iisus Hristos către dealul Golgotei. „Aici se află nouă troițe care, împreună cu capela de sus, formează ansamblul de 14 scări, potrivit celor 14 opriri ale Mântuitorului pe drumul Crucii. Întregul ansamblu este în proces de consolidare, mai ales la capelă, întrucât a fost o perioadă în care lucrările au stagnat, iar construcția a avut de suferit. Ne străduim ca în această vară să continuăm lucrările și la capelă, și la scări. Este o distanță de aproximativ 100 metri de la prima troiță până la capelă, iar drumul este punctat de cele nouă troițe în care se află icoane care reprezintă momentele pătimirilor Domnului Iisus Hristos pe drumul spre Golgota. Spre deosebire de reprezentările din Biserica Romano-Catolică, unde vedem un Iisus plin de sânge, în stil impresionist, aici întâlnim un Iisus contemplativ cu privire la sensul Jertfei de pe Cruce, pe care oamenii nu l-au înțeles. În Biserica Ortodoxă icoana are rolurile ei, de aceea cel care urcă acest drum al Crucii, iar apoi coboară, mărturisește că este un alt om”, spune părintele stareț al Mănăstirii Cerbu, ieromonahul Ignatie Luca.
„Să ne apropiem cu iubire tocmai acolo unde semenii sunt mai vitregiți”
Mângâiere și dragoste simt nu numai pelerinii, ci și copiii de la Centrul de plasament din Sâmbăta Nouă, județul Tulcea, situat la o distanță de 27 km de mănăstire, copii care vin cu drag la evenimentele religioase ale Mănăstirii Cerbu, precum s-a întâmplat duminică, 20 ianuarie, când Preasfințitul Episcop Visarion a slujit în așezământul monahal. „Între Episcopia Tulcii, prin Mănăstirea Cerbu, și Centrul de plasament de la Sâmbăta Nouă a fost încheiat un parteneriat prin care chemăm acești copii de la centrul din Sâmbăta Nouă pentru a participa la orice eveniment pe care-l organizează mănăstirea noastră sau când Preasfințitul Episcop Visarion vine în mijlocul nostru. Noi am fost de mai multe ori acolo și am încercat să sensibilizez mai mulți oameni pentru a le dărui cele necesare, dar, mai presus de cele materiale, cele sufletești, fiindcă ei au nevoie de dragoste. Vedeam și duminică că atenția care li se dă, chemându-i, mângâindu-i, este plăcută lor, dar și lui Dumnezeu, fiindcă El ne cere să ne apropiem cu iubire tocmai acolo unde semenii sunt mai vitregiți. Ei sunt copii din familii cazuri sociale, monoparentale, fără posibilități financiare”, a subliniat părintele Ignatie Luca.
Viețuitori în mănăstirea tulceană Cerbu sunt doar trei, deși o lungă perioadă părintele Ignatie Luca și-a fost singur stareț. „De opt ani sunt la această mănăstire, bucovinean la origine, de la Mănăstirea Râșca din Suceava, unde puterea credinței este mai mare. Cu ajutorul lui Dumnezeu și al chiriarhului nostru am reușit în câțiva ani să prindem și noi putere atât în slujire, cât și în activitatea gospodărească. Sunt inginer de profesie și am observat multe nereguli la lucrările de consolidare realizate înainte și astfel este mult de muncă. Pe cât este de mare această lucrare, pe atât de problematică este și situația financiară, dar nădăjduim: fiindcă, atâta timp cât ne mai rugăm, și credincioșii vor mai veni la biserică”, a mai arătat părintele Ignatie Luca, starețul Mănăstirii Cerbu.
Mănăstirea Cerbu are hramul „Sfânta Cruce” și se află aproximativ în mijlocul unei arii care cuprinde localitățile Tulcea – 47 km, Babadag – 30 km, Constanța – 102 km, Hârșova – 52 km, Brăila – 60 km, Măcin – 53 km.
Monument funerar pentru victimele lagărului de la Ciucurova
Un eveniment pe care Mănăstirea Cerbu îl organizează este parastasul de pomenire a prizonierilor lagărului de concentrare de la Ciucurova. „În pădurea din apropierea mănăstirii se află din timpul celui de-al Doilea Război Mondial mai multe gropi comune pentru victimele lagărului sovietic de concentrare de la Ciucurova, adică prizonieri români, nemți și italieni. Întrucât nici construirea acestei mănăstiri nu a fost întâmplătoare, ne-am străduit să ridicăm un monument funerar, iar pomenirea lor o săvârșim în fiecare an, în prima sâmbătă a lunii octombrie, eveniment la care participă și Preasfințitul Episcop Visarion”, a precizat starețul Mănăstirii Cerbu.
(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din 14 februarie 2013, apărut sub semnătura lui Ioan Bușagă)
