Domnia lui Alexandru Ioan Cuza

An de an, ziua de 24 ianuarie devine prilej de a rememora un fragment important al istoriei românilor, cel al Unirii Principatelor. Înfăptuită din dorința unei clase politice ai cărei reprezentanți fuseseră școliți în universitățile Occidentului și, deci, influențați de ideile reformatoare ale epocii, Unirea de la 1859 rămâne inevitabil asociată, în mentalul colectiv, de numele colonelului Alexandru Ioan Cuza, primul domn ales al Principatelor Unite.

Ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859 și apoi și domn al Țării Românești, pe 24 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza devine astfel primul domn al statului ce va deveni la 1918 România Mare. Conștient de mandatul său și sprijinit de oameni politici valoroși, colonelul Alexandru Ioan Cuza a reușit, în cei 7 ani de domnie, să reformeze radical noul stat, așezându-l în cadre moderne. Reforma agrară, învățământul primar obligatoriu, sistemul metric, reforma în justiție (codul de procedură penală și codul civil), organizarea armatei sunt doar câteva dintre cele mai importante reforme de care se leagă numele lui Cuza. Însă nu doar reformele au fost cele care au dat consistență anilor săi de domnie, ci și uriașul efort de a unifica nu numai sub aspect politic cele două Principate. Un demers dificil, dat fiind faptul că era vorba despre două sisteme legislative, administrative și fiscale diferite, de două corpuri de armată complet diferite, pe care Alexandru Ioan Cuza a reușit să le armonizeze, pentru ca apoi să le poată moderniza. Acestor dificultăți li se adaugă și ostilitățile prezentate fățiș de o parte a clasei politice a epocii, de marile familii boierești, rămase fără privilegii, dar și situația complicată dată de poziția unui stat nou, ce își făcea cu timiditate loc în familia celorlalte state ale Europei.

Cuza, un domn ‘nemuritor’

Sprijinit de colaboratori valoroși – iar numele lui Mihail Kogălniceanu este strâns legat de reformele pe care Cuza le-a inițiat -, primul domn al Principatelor a reușit în doar șapte ani de domnie să pună bazele unui stat modern, care să se poată alinia pretențiilor Europei. Reformele sale, ca și dreapta măsură de care se bucura poporul ori de câte ori domnul cobora în mulțime, au făcut ca simbolul Cuza să înceapă să fie construit chiar din epocă. ‘Îi plăceau băile de mulțime, îi plăcea să coboare în mijlocul poporului și poate de asta a și fost atât de iubit. El nu era genul de lider care să fie văzut doar la ocazii speciale, înconjurat de o suită care să-l îndepărteze de oameni. Apoi, Cuza rămâne în mentalul colectiv asociat și cu imaginea de militar. Iar uniforma imprimă un anumit respect. Or, această imagine de militar, de om serios, de cazon, de reformator au creat o imagine aproape legendară despre Alexandru Ioan Cuza’, consideră lect. univ. dr. Ionuț Nistor de la Facultatea de Istorie a Universității ‘Al. I. Cuza’ din Iași.

În plus, așa cum apreciază și Aurica Ichim, directorul Muzeului Unirii din Iași, ‘în timpul domniei lui Cuza începem să avem propriile instituții, propriile legi. Cuza fost un un domn deschis, un domn vesel, un domn-om. Toate acestea îl fac nemuritor’.

Statul român modern, opera tandemului Cuza-Carol I

Regele Carol I, cel care a succedat domniei lui Cuza, s-a poziționat cu multă dificultate față de acest personaj rămas în memoria colectivă ca o personalitate-simbol, tocmai pentru că el reprezenta un reper indiscutabil pentru români. ‘În 1911-1912, la Iași se construia statuia lui Cuza din Piața Unirii; era finalizat doar soclul. Carol I a venit în vizită, iar autoritățile locale, știind că regele nu se simte foarte bine în preajma unor simboluri cum era Cuza-Vodă, au acoperit acel soclu cu o tribună, pentru a nu-i stârni resentimente’, explică istoricul Ionuț Nistor.

Cu toate acestea, întreg setul de reforme începute de Cuza a fost preluat și dus mai departe de Carol I. ‘Până la urmă nu putem înțelege modernizarea statului decât în acest tandem: Cuza – Carol I. Unul are meritul de a le fi început, celălalt de a le fi consolidat’, a precizat Ionuț Nistor.

Momentul Unirii de la 1859 , ‘recuperat’ de istoriografia comunistă

După moartea lui Cuza, momentul 24 ianuarie, ca și figura ‘domnului Unirii’ au fost cu atât mai prețuite de români. În fiecare an, pentru a marca acest moment, se organizau evenimente publice, serbări școlare, dar nu existau manifestări populare de amploarea națională a celor de azi.

După 1945, momentul Unirii de la 1859, ca și figurile importante ale epocii, printre care și Cuza, au fost omise cu bună știință din cărțile de istorie. Istoricii care au studiat perioada susțin că acest lucru este perfect explicabil, în condițiile în care Cuza căpătase un aer de legendă în mentalul colectiv. De aceea, timp de mai bine de zece ani despre aceste momente nu s-a scris, fiind un subiect sensibil de interpretat din punct de vedere ideologic și politic. În plus, nu existau istorici care să poată scrie despre acel moment. ‘Vechea generație de istorici era fie urmărită sau chiar închisă, cazul Gheorghe Brătianu fiind poate cel mai relevant, iar alți istorici nu trecuseră încă testele afilierii ideologice. Regimul nu avea încredere în vechea școală de istorie, care să mai scrie câte ceva despre momentele fondatoare ale statului și ale națiunii române, iar noua școală de istorie, care se forma, nu avea instrumentele necesare pentru a scrie despre astfel de evenimente; nu puteau scrie despre astfel de momente fără să știe cum se raportează puterea politică la acestea’, explică lect. univ. Ionuț Nistor.

După retragerea armatelor sovietice de pe teritoriul României, în 1958, a început un minuțios proces de recuperare a valorilor și a momentelor fondatoare din istorie, cum era și cazul Unirii de la 1859, de care propaganda comunistă va încerca apoi să se servească.

Pe acest fond, în 1959, pe o perioadă de aproape două săptămâni ziarul ‘Scânteia’ a publicat articole care au culminat în ziua de 24 ianuarie, când au fost prezentate chiar fragmente din documente ale Unirii, iar figurile mari, printre care Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, au fost readuse în discuție.

‘Aceștia au fost transformați în niște revoluționari ‘avant la lettre’. Regimul a încercat să-și caute în trecut originile și Unirea de la 1859 a fost un prilej fantastic pentru comuniști de a-și legitima puterea. Cuza a fost chiar valorizat excesiv. De ce? Sunt mai multe explicații. Trebuia găsit prototipul perfect al revoluționarului român – iar Cuza s-a mulat perfect pe tiparul acesta – de care aparatul de propagandă avea nevoie pentru a încerca să-l identifice pe Nicolae Ceaușescu ca reformator de stat, de societate și ca pe un revoluționar. I s-a construit lui Cuza un soclu foarte înalt, dorindu-se a fi o ipostază din trecut a lui Ceaușescu. O a doua explicație a valorizării sale excesive în perioada comunistă constă și în faptul că el trebuia pus într-o antiteză clară cu cei care i-au urmat la domnie, Carol I și restul regilor, pentru că regimul comunist nu accepta ideea de monarhie’, explică istoricul Ionuț Nistor.

Cum a fost celebrat centenarul Unirii Principatelor

Anul 1959, în care se împlineau 100 de ani de la Unirea Principatelor, a constituit un moment prielnic pentru regimul comunist de a-și revendica originile revoluționare și reformatoare și de a se legitima în fața poporului. Peste tot în țară, potrivit presei vremii, au fost organizate serbări școlare, simpozioane științifice, iar arhivele statului au pus la dispoziția publicului documente ale Unirii. De asemenea, tot atunci a fost publicat primul volum de ‘Documente privind Unirea Principatelor’, dintr-o serie coordonată de istoricul Andrei Oțetea.

‘Totul era politizat, în sensul că documentele prezentate în presă sau în expoziții încercau să sugereze contribuția maselor la înfăptuirea actului Unirii și cam toate veneau pe filiera aceasta – inițiativa țăranilor și a muncitorilor și implicarea lor activă în procesul unirii’, explică lect. univ. Ionuț Nistor, unul dintre istoricii care au studiat perioada.

La Iași, centenarul a fost sărbătorit timp de două săptămâni, autoritățile pregătind cu atenție momentul. Astfel, Palatul Culturii a organizat expoziția ‘Carte militantă pentru Unire’, Teatrul Național a pus în scenă piesa ‘Povestea Unirii’, școlile din Iași au desfășurat un concurs literar-istoric intitulat ‘Importanța Unirii Țărilor Române’, Arhivele Statului au deschis o expoziție formată din documente inedite, printre care și procesul verbal al Ședinței Divanului Ad-hoc din octombrie 1857, pe clădirile unde au locuit Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu și într-una din încăperile sediului Societății Medicilor și Naturaliștilor, unde Cuza a fost făcut candidat la domnie, au fost dezvelite câteva plăci comemorative, iar Filiala ieșeană a Academiei împreună cu Universitatea au organizat o sesiune festivă.

Muzeul Unirii din Iași, un martor al domniei lui Cuza

Unul dintre cele mai importante evenimente ale centenarului a fost, fără doar și poate, inaugurarea Muzeului Unirii, în clădirea de pe strada Lăpușneanu, care a constituit reședința domnului Cuza. În această casă, cu o arhitectură deosebită, domnul ales al celor două principate a locuit, potrivit documentelor vremii, până la Sf. Dumitru 1865. De altfel, această casă adăpostise la etaj un muzeu închinat domnitorului Unirii încă din 16 octombrie 1938. ‘La acea dată a fost deschis la etajul clădirii un muzeu al Comisiunii Monumentelor, care s-a intitulat Muzeul ‘Cuza-Vodă’, la eveniment fiind prezenți Nicolae Iorga, A. C. Cuza. Primul director al muzeului a fost Rudolf Șuțu’, a explicat Aurica Ichim, directorul Muzeului Unirii din Iași.

Astăzi, elegantul muzeu de pe strada Lăpușneanu, fostă reședință a domnitorului, oferă publicului vizitator posibilitatea de a se întoarce în timp și de a retrăi, printre obiectele de epocă, atmosfera acelor vremuri. ‘Dacă la parter găsim obiecte care vorbesc despre marile reforme, la etaj sunt apartamentele familiei. Aici, în fiecare cameră găsim obiecte care au aparținut familiei: mantia doamnei Elena Cuza, broderii, cărți pe care aceasta le-a primit cu autograf, mobilier, în biroul lui Cuza – un telegraf, mapa cu cifru și coroană, cărți personale. În sufragerie sunt păstrate toate tacâmurile familiei, cu stema principatelor și deviza ‘TOȚI ÎN UNU’, care constituie piese de tezaur. De asemenea, în sala de relaxare a domnilor există tacul de biliard cu monograma principelui, piesă care provine de la primul muzeu înființat în 1938. Toate aceste obiecte redau atmosfera reședinței celui mai mare domn al românilor’, consideră Aurica Ichim.

Domnul Unirii odihnește, alături de Vasile Lupu, la ‘Trei Ierarhi’

Îndepărtat de la domnie, după șapte ani de exil, Cuza a murit în hotelul ‘Europa’ din Heidelberg, Germania, la 15 mai 1873. A fost adus în țară și înmormântat în biserica domnească de lângă Palatul său de la Ruginoasa. ‘Acum, mulți susțin că acest lucru s-a întâmplat potrivit dorinței sale testamentare. Însă, în testamentul pe care Cuza l-a lăsat nu există această dorință expresă, de a fi înmormântat la Ruginoasa. După cel de-al II-lea Război Mondial, osemintele sale au ajuns la Iași și au fost depuse la ‘Trei Ierarhi’, la inițiativa unui nepot al lui Mihail Kogălniceanu. Acesta a purtat corespondență cu primarul de atunci al Iașului, exprimându-și dorința ca acolo să fie construit un Panteon, în care să fie înhumați Cuza și Kogălniceanu. Deci, dacă oamenii vremii au considerat că osemintele lui Cuza trebuie așezate la ‘Trei Ierarhi’, alături de Vasile Lupu, cel care a adus definitiv capitala Moldovei la Iași, consider că acolo este locul lui Cuza’, spune muzeograful Aurica Ichim.

Manifestări de excepție marchează momentul 24 ianuarie

Ca în fiecare an, pe 24 ianuarie Iașul găzduiește manifestări de amploare pentru a marca momentul Unirii Principatelor și pentru a evoca figurile importante ale epocii. Multe dintre aceste evenimente sunt găzduite chiar de Muzeul Unirii. Aici, astăzi are loc un simpozion intitulat ‘Iași – leagănul Unirii’, în cadrul căruia conferențiază cercetători și profesori universitari specialiști pe această perioadă istorică. De asemenea, tot astăzi muzeul găzduiește prezentarea unui album de stampe privind uniformele militare, realizate de Alexandru Asachi, fiul lui Gheorghe Asachi. ‘Am legat acest eveniment de o altă expoziție extraordinară, intitulată ‘Națiune și onoare’. În plus, Asociația ‘Tradiția Militară’ din București va prezenta din nou, așa cum o face de câțiva ani, garda la palat, va susține câteva momente de schimb de gardă, raportul, purtând ținuta epocii și respectând ritualul original’, a precizat directorul Muzeului Unirii Iași, Aurica Ichim. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 24 ianuarie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente