Din pescari, purtători de Evanghelie

Sfinții Apostoli, care erau temători la Înviere, după Pogorârea Sfântului Duh, au înțeles viața și activitatea Mântuitorului în dimensiunea ei profundă, duhovnicească, devenindu‑le realitate lăun­tri­că. Doar prin lucrarea Sfântului Duh se poate în­țelege cum niște oameni simpli au propovăduit Evan­ghelia până la marginile pă­mântului. Despre înțe­le­surile sărbătorii Pogorârii Sfântului Duh am vorbit cu pr. conf. dr. Gheorghe Holbea.

Părinte profesor, cum a devenit lucrarea publică a Mântuitorului, pentru Sfinții Apostoli, realitate lăuntrică prin puterea Duhului Sfânt?

În ziua Cincizecimii, Apostolii au înțeles că Duhul Sfânt este un Ipostas aparte, și nu o energie a lui Dumnezeu. După Învierea Mântuitorului, Sfinții Apostoli erau încă nedumeriți asupra Împărăției lui Dumnezeu, de aceea L‑au și întrebat: „Doamne, oare în acest timp vei așeza Tu la loc împărăția lui Israel?” El a zis către ei: „Nu este al vostru a ști anii sau vremile pe care Tatăl le‑a pus în stăpânirea Sa, ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului“ (FA 1, 7‑8). Acest text ne arată că, deși Apostolii au fost martorii direcți ai vieții și activității pământești a Mântuitorului, totuși nu au înțeles‑o în dimensiunea ei profundă, duhovnicească. Am putea face o analogie cu fotografia: ima­ginea unui colț de natură sau a unui chip, care au fost fotografiate, impresionează filmul fotografic; apoi filmul este introdus într‑o soluție numită revelator. Abia după ce filmul este introdus în revelator, avem imaginea în toată splendoarea ei. Tot astfel putem înțelege rolul Duhului Sfânt în dezvăluirea istoriei vieții pământești a lui Hristos: El descoperă Împărăția lui Dumnezeu, revelată prin Hristos, ca realitate lăuntrică, în fiecare Apostol. Astfel, după Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii devin purtători de Evanghelie.

Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente