Argintăria liturgică în perioada de domnie a Sfântului Constantin Brâncoveanu a provenit în general din două mari centre meşteşugăreşti: Sibiu şi Braşov. Comenzile domnitorului martir vizau clopote, policandre, învelitori de Evanghelii, cruci, sfeşnice, vase de cult, ripide, candele şi cădelniţe. Mai multe detalii despre obiectele de argint, lucrate cu măiestrie şi gust artistic, ne-a oferit dr. Carmen Tănăsoiu, conservator în cadrul Secţiei de Artă Veche Românească a Muzeului Naţional de Artă.
Încă înainte de a deveni domn şi mai ales aflându-se în scaunul domniei, voievodul martir îşi asumă obligaţiile de unic urmaş al Brâncovenilor prin refacerea şi înzestrarea ctitoriilor înaintaşilor direcţi ori pe cele domneşti. Vorbiţi-ne despre aceste danii domneşti din care fac parte obiectele de argintărie liturgică.
Odată cu repararea, restaurarea sau refacerea unei mănăstiri, Brâncoveanu se îngrijeşte de zestrea de odoare religioase, de veşminte şi cărţi de cult ale acesteia. După datină, între odoarele unei mănăstiri se află chivotul şi crucea de pe masa Altarului, potirul cu discosul şi linguriţa şi copia pentru oficierea Sfintei Euharistii, anaforniţe, ripide, candele, cădelniţa, căţuia, sfeşnice, vase pentru mir şi agheasmă. Din documente reiese că Brâncoveanu, ca şi majoritatea domnitorilor dinaintea sa, a comandat cea mai mare parte a obiectelor de orfevrărie religioasă, şi anume argintăriile, dăruite ctitoriilor sale, atelierelor şi meşterilor saşi din Transilvania – Braşov şi Sibiu.
În rang de mare spătar, Brâncoveanu înzestrează Mănăstirea Bistriţa la 1685 cu două anaforniţe şi două ripide, lucrate de meşterul braşovean E.V., după ce, cu câţiva ani mai înainte, dăruise o Evanghelie ferecată (1682-1683), lucrată de acelaşi meşter. Mai târziu, el comandă unui alt meşter din Braşov, Thomas Klosch, două sfeşnice mari (1687) şi două candele (1689-1690). Sfeşnicele poartă inscripţii care atestă faptul că Brâncoveanu devenise mare logofăt. Sfeşnice asemănătoare au fost dăruite de acesta şi la Hurezi, precum şi, mai înainte, de către Şerban Cantacuzino, la ctitoria de la Cotroceni. De asemenea, Iorga aminteşte două sfeşnice, datate în 1711, la Mănăstirea Dintr-un Lemn.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
