În toate lăcașurile de cult s-a oficiat în această seară Denia Prohodului Domnului. La Catedrala Patriarhală, la slujba Deniei au participat sute de credincioși. În mijlocul lor a fost prezent și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit un cuvânt de învățătură.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că Prohodul Domnului este o cântare de o frumusețe rară din punct de vedere duhovnicesc, fiind o meditație teologică profundă exprimată într-o formă poetică deosebită și a vorbit despre semnificațiile duhovnicești ale slujbei Prohodului Domnului: „Această slujbă a Prohodului a fost întocmită de Sfântul Teodor Studitul care a trăit în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și în prima parte a secolului al IX-lea. Această slujbă are trei stări și în toate aceste trei stări tânguirea este o tânguire de îngropare. Însă, nu este o tânguire sentimentală, ci este o tânguire duhovnicească pentru că Cel care se află în mormânt cu trupul și în iad cu sufletul nu este un om simplu, ci Dumnezeu devenit Om pentru izbăvirea din iad și din moarte a neamului omenesc. De aceea, prima strofă din starea I arată că în mormânt a fost pus Izvorul Vieții, Iisus Hristos. Astfel, oștirile sau cetele îngerești s-au mirat văzând plecăciunea Lui cea multă, smerenia Lui cea adâncă. De asemenea, cântările Prohodului ne arată că soarele și luna se întunecă pentru că Cel care se află în mormânt este Creatorul universului. Deci, tânguirea este însoțită de mărturisirea dumnezeirii lui Hristos și de mirarea îngerilor și a oamenilor. Această iubire smerită care coboară până la iad ca să ridice pe cei din iad este iubirea puternică, smerită și milostivă a lui Hristos care s-a arătat pe Cruce când Hristos a zis: Părintele iartă-le lor că nu știu ce fac! arătând nu răzbunare, ci iertare. Apoi, această iubire smerită coboară la iad ca să distrugă puterile iadului ca însingurarea omului față de Dumnezeu și însingurarea oamenilor întreolaltă. Deci, taina mare a șederii în mormânt a Mântuitorului și a pogorârii lui la iad sunt cântate în slujba Prohodului”.
În continuare, Patriarhul României a arătat semnificația procesiunii care are loc la Denia Prohodului: „Ieșim afară ca să vestim lumii întregi că Hristos a murit pentru noi ca să ne dăruiască nouă prin Învierea Sa viață veșnică. După cum vestim moartea Lui în seara aceasta tot așa vom vesti în noaptea de Înviere învierea Lui. Deci, moartea Mântuitorului Iisus Hristos pe Cruce și Învierea Sa din morți nu privesc doar pe creștini, ci pe toți oamenii, adică și pe cei care cred și pe cei care nu cred pentru că toți vor învia și toți se vor prezenta la Judecata de Apoi. Unii spre a dobândi viața veșnică și alții care s-au hotărât să rămână separați de Dumnezeu prin necredință vor pătimi veșnic, nu pentru că Dumnezeu este nemilostiv, ci pentru că ei au refuzat iubirea Lui”.
Preafericirea Sa a vorbit credincioșilor prezenți despre momentul trecerii pe sub Sfântul Epitaf: „Când se face înconjurul bisericii în seara aceasta se fac patru opriri. Prima la miază-zi, a doua în dreptul altarului, a treia la miază-noapte și una în față. În timpul acestor patru opriri se înalță rugăciuni către Dumnezeu prin care se cere sănătate, mântuire și ajutor de la Dumnezeu. După ce se rostesc rugăciunile celei de-a patra opriri credincioșii intră în biserică pe sub Sfântul Epitaf. Trecerea credincioșilor pe sub Sfântul Epitaf, care înseamnă acoperământ de mormânt, aceasta fiind semnificația în limba greacă a Epitafului, se face pentru a arăta că ei participă la suferințele și la moartea lui Hristos cu nădejdea în învierea noastră în Hristos. Cel care s-a răstignit și a Înviat este primul dintre oameni care înviază la o viață veșnică netrecătoare. El se face începutul învierii tuturor oamenilor. Deci, trecem prin spațiul de sub Epitaf ca și când am trece prin mormântul Mântuitorului ca să înviem împreună cu El”.
La sfârșitul Doxologiei, a avut loc tradiționala procesiune în jurul Catedralei Patriarhale care simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului. Au fost patru opriri și la fiecare oprire a fost rostită o ectenie. După procesiune, toți credincioșii prezenți au trecut pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în lăcașul de cult. Apoi, Sfântul Epitaf a fost așezat pe Sfânta Masă cântându-se troparul „Iosif cel cu bun chip†¦”
Denia Prohodului Domnului cuprinde o serie de cântări sau imne, împărțite în trei stări, inegale ca număr de strofe. Aceste cântări exprimă durerea pentru răstignirea și moartea Mântuitorului. Alcătuirea Prohodului este atribuită imnografului bizantin Iosif Studitul. În țara noastră, această slujbă a fost tipărită pentru prima oară la Buzău, în anul 1836.
