Declarație comună a Patriarhilor din Siria la împlinirea a cinci ani de la răpirea celor doi episcopi de Alep: text integral

episcopii rapiti in Siria

La împlinirea a cinci ani de la răpirea celor doi episcopi de Alep, Paul Yazigi și Ioan Ibrahim, Patriarhul ortodox al Antiohiei, Ioan al X-lea, și Patriarhul siriac Ignatius Aphrem II au dat o declarație comună în care își exprimă speranța rezolvării acestui caz de interes internațional.


Cinci ani de la răpirea episcopilor de Alep – text integral

Iubiți frați și fii duhovnicești,

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

În mijlocul slăvitei perioade pascale, ne bucurăm să ne salutăm fiii și fiicele duhovnicești cu această proclamație pascală, rugând pe Domnul Învierii să reverse asupra întregii lumi lumina Sfintelor Sale Paști și să lumineze sufletele și întreaga sa creație.

De asemenea, din strălucirea Învierii, salutăm lumea cu iubire și bucurie pascală, rugându-ne pentru voi, iubiților, și rugându-ne pentru voi și pentru deplina prosperitate și binecuvântarea voastră.

Vă salutăm din inimă, implorându-L pe Domnul Atotțiitorul să dăruiască pace lumii Sale.

În lumina Învierii, este bine să afirmăm și să spunem că întunericul nu poate birui lumina și că lumina strălucește după necaz.

În toate bisericile noastre găsim o cruce ridicată în interior sau în exterior. Aceasta pentru a ne reaminti că fiii Învierii sunt mai întâi de toate fiii crucii. Noi nu sfințim suferința în creștinism, ci avem un mare respect pentru iubire.

Mergem pe calea suferinței de dragul celor pe care îi iubim. Nu beatificăm suferința, dar o considerăm ușoară pentru a dobândi ceea ce este mai nobil.

Dragi frați și surori, să ne amintim mereu că acesta este pământul unde a început mai întâi creștinismul. Să păstrăm în minte faptul că am făcut toate eforturile posibile și că nu vom cruța vreun efort pentru a rămâne aici.

Știm că circumstanțele actuale sunt dificile pentru toată lumea, dar reușim să trecem peste acestea bazându-ne pe Domnul Învierii, Care ne-a sădit în acest pământ, atunci când a propovăduit strămoșilor noștri Cuvântul Evangheliei Sale acum două mii de ani.

Noi suntem sămânța acestui pământ și noi îi oferim acestui pământ identitate și conștiință.

Astăzi marcăm al cincilea an de la răpirea fraților noștri, arhiepiscopii de Alep, Youhanna Ibrahim și Paul Yazigi.

Răpirea lor oferă o imagine asupra a ceea ce a experimentat Răsăritul. Acum șapte ani a izbucnit criza în Siria. În alte locuri, unii au numit-o Primăvara Arabă, dar este departe de a avea simbolismul unei Primăveri.

Până în prezent, mulți suferă profund din cauza absurdității războaielor, vărsându-și sângele lor inocent în apărarea țării pentru a preveni terorismul și takfirismul, pe care nu le-am cunoscut până de curând.

Astăzi avem înaintea noastră răpirea criminală a mult cinstiților noștri episcopi. Ne rușinăm de indiferența pe care o observăm față de această problemă. Au eșuat toate eforturile făcute pentru obținerea chiar și a unui singur fir în acest caz. Toate acestea ne așază înaintea unor întrebări și răspunsuri cruciale.

Dacă răpirea episcopilor noștri intenționează să sugereze că creștinii sunt de un nivel mai scăzut de cetățenie, atunci putem spune cu siguranță că în Siria dar și în altă parte creștinii sunt nativi și componente fundamentale ale acestor patrii.

Dacă răpirea episcopilor noștri este intenționată pentru a intimida așa-numitele minorități, răspunsul nostru este limpede: respingem logica minorității și majorității, de vreme ce părinții și copiii noștri au fost, alături de alții, pilonii patriei și ai armatei, precum și parteneri în sânge și martiriu alături de toate celelalte componente ale acestei țări, confruntându-i pe toți cei care au încercat să ne atace țările.

Dacă răpirea a fost intenționată pentru a intimida creștinii în particular și pentru a-i impulsiona să emigreze, răspunsul nostru este evident: prezența creștină care a durat 2000 de ani nu poate fi tulburată de suferință, indiferent cât de puternică este această suferință.

Noi formăm acest pământ, suntem aluatul lui și am fost sădiți aici acum două mii de ani.

Dacă răpirea este intenționată pentru hrănirea disputelor sectare și a spiritului takfirismului față de celălalt, vedem că aceste ideologii extremiste sunt străine civilizației noastre răsăritene din trecut și din prezent, iar în calitate de creștini îl vedem pe aproapele ca obiectul iubirii noastre și al evlaviei față de Dumnezeu.

Vedem în celălalt pe unul prin care putem găsi milele dumnezeiești și sperăm ca celălalt să ne privească în același fel.

Dacă răpirea și dispariția celor doi episcopi sunt intenționate pentru a sugera că există un conflict între musulmani și creștini în Orient și pentru a înainta supoziția că Orientul este musulman iar Occidentul creștin, suntem aici să afirmăm că în Orient s-a născut creștinismul, iar ultimele evenimente înfricoșătoare nu au cruțat nicio biserică și nicio moschee. Focul terorismului nu a cruțat niciun preot sau șeic. Victima vizată de toate aceste atrocități este persoana umană care trăiește în Orient.

Dacă obscuritatea totală din acest caz este intenționată să ne insufle sentimente de frică, în calitate de creștini luăm crucea Domnului nostru ca o lecție din care învățăm să nu ne temem de nicio soartă sau nenorocire.

Suntem înrădăcinați în acest pământ, așa cum a fost sădită crucea lui Hristos în el, iar prin această Cruce strălucesc zorii Învierii.

Deși am îndurat greutăți în aceste vremuri dificile, acest lucru ne-a făcut mai uniți. Noi, în calitate de creștini răsăriteni, avem mare nevoie să fim în solidaritate și interdependență în aceste zile.

Răpitorii episcopilor nu au întrebat despre confesiunea sau afilierea lor. Au văzut în ei chipul lui Hristos și pacea sfinților și neprihăniților apostoli.

Astăzi suntem chemați mai mult ca oricând să privim la ceea ce ne apropie ca și creștini și ceea ce ne intensifică cooperarea și convergența în mijlocul tuturor acestor condiții grele.

Cea mai mare ispită în această problemă este să o uităm cu trecerea timpului. Este de menționat faptul că în tot acest timp am încercat toate posibilitățile disponibile să ne informăm despre această cauză.

Am recurs la lideri politici de înalt nivel, ambasade, agenții de securitate, guverne și factori de decizie. Am vizitat ambasade, guverne, agenții de securitate, organizații internaționale și regionale.

În această aniversare dureroasă, ne reînnoim determinarea și eforturile pentru a ajunge la închiderea dorită a acestui dosar, mulțumind tuturor celor care au împărtășit grija noastră pentru această cauză umanitară.

Astăzi, ne aflăm în perioada slăvitei Învieri, în care nădăjduim la învierea tuturor celor care au suferit greutățile iubirii.

Transmitem felicitările noastre pascale iubiților noștri frați Paul și Youhanna, oriunde ar fi, și suntem siguri că lumina Învierii pătrunde prin toate lanțurile și granițele.

În mod special îi felicităm pe fiii și fiicele noastre duhovnicești din Alep, pe toți preoții și laicii, care prin credincioșia lor au demonstrat că sunt adevărați fii ai celor doi episcopi. Ei au păstrat în siguranță ceea ce au învățat de la ei și le-au așteptat întoarcerea cu mare dor așa cum copiii își așteaptă întoarcerea tatălui lor.

Îl rugăm pe Hristos să îndepărteze piatra suferinței de pe inima oricărui om și pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze inimile cu strălucirea mângâierii Sale dumnezeiești, să-i elibereze pe cei captivi și să ne dăruiască pacea sa dumnezeiască.

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Damasc, 22 aprilie 2018

Ioan X
Patriarhul Ortodox al Antiohiei și al întregului Orient

Ignatius Aphrem II
Patriarhul Siriac al Antiohiei și al întregului Orient

Comentarii Facebook


Știri recente

ASCOR Chișinău și-a reluat activitatea

După mai mulți ani de întrerupere, filiala din Chișinău a Asociației Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR) își reia activitatea. Evenimentul a fost marcat în cadru solemn, duminică, la sediul Mitropoliei Basarabiei. Manifestarea a fost organizată cu…