Declarația comună a Patriarhului Moscovei și a Arhiepiscopului de Canterbury despre creștinii persecutați

Patriarhul Kirill al Moscovei și al întregii Rusii și Arhiepiscopul Justin de Canterbury au semnat marți, 21 noiembrie 2017, o declarație comună referitoare la creștinii persecutați din întreaga lume.

Întâlnirea Preafericitului Părinte Kirill, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, cu primatul comunității anglicane Arhiepiscopul de Canterbury Justin Welby a avut loc marți la reședința Patriarhală și Sinodală de la Mănăstirea „Sfântul Daniel” din Moscova.

Declaraţia comună a Patriarhului Kirill al Moscovei şi al întregii Rusii şi a Arhiepiscopului Justin de Canterbury, Primat al întregii Anglii şi Mitropolit

Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
Precum este scris: „Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere”.
Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.
(Romani 8:35-37)

Noi, Patriarhul Kirill al Moscovei şi al întregii Rusii şi Arhiepiscopul Justin de Canterbury, Primat al întregii Anglii şi Mitropolit, mulţumim lui Dumnezeu pentru oportunitatea de a ne întâlni în Moscova pentru a aduce mărturie cu un singur glas înaintea întregii lumi pentru fraţii şi surorile care sunt persecutaţi pentru credinţa lor în Hristos. Nu putem rămâne indiferenţi faţă de încercările surorilor şi fraţilor noştri, fiindcă „dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună” (1 Corinteni 12:26).
În multe ţări din Orientul Mijlociu şi din Africa există o persecuţie împotriva creştinilor, manifestată în ucideri în masă, distrugerea barbară a bisericilor, profanarea sfintelor locuri şi expulzarea a milioane de oameni din casele lor. Inimile noastre sunt îndurerate din cauza exodului masiv de populaţie creştină din acele locuri de unde a început să se răspândească în lume Vestea cea Bună. Creştinii suferă, de asemenea, forme subtile de discriminare acolo unde viaţa este atât de dificilă încât este mai uşor pentru ei să-şi părăsească patria străbună decât să rămână acolo.
În prezent, războiul a curmat zeci de mii de vieţi şi a lăsat milioane de oameni fără locuinţă şi fără mijloace de existenţă.
Obligația de a menține prezența creștinilor în Orientul Mijlociu și întoarcerea refugiaților necesită garanții de siguranță, restaurarea infrastructurii sociale și a locuințelor, crearea condițiilor pentru clerici de a-și desfășura slujba și restaurarea bisericilor distruse.
Facem un apel la comunitatea internațională să ofere sprijin rapid creștinilor și celorlalte populații din Orientul Mijlociu. Este nevoie de ajutor umanitar pe scară largă pentru cei care suferă și pentru numărul mare de refugiați, inclusiv cei care au ajuns în Europa și America. Scriptura ne spune că „omul milostiv îşi face bine sufletului său, pe când cel fără milă îşi chinuieşte trupul său” (Pilde 11:17).
Reconstrucția Siriei și Irakului de după război este un subiect de maximă importanță pentru cooperarea practică dintre creștini în anii care urmează. „Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 6:2).
Nu trebuie să uităm măsurile preventive împotriva ideologiei extremismului care s-a răspândit în lume ca o epidemie sub influența militanților. Facem apel la liderii religioși și politici ai lumii să se unească în eforturile de a identifica un răspuns eficient la extremism. Un aspect important al acestei cooperări este dialogul interreligios. Diferența în doctrină nu trebuie să servească drept un obstacol pentru reprezentanții diferitelor religii care trăiesc în pace și armonie, care reprezintă promisiunea unui viitor bun pentru întreaga lume.
Exprimându-ne solidaritatea cu creștinii din Orientul Mijlociu, le adresăm cuvintele Apostolului „Datori suntem, fraţilor, să mulţumim pentru voi pururea lui Dumnezeu, precum se cuvine, fiindcă mult creşte credinţa voastră şi dragostea fiecăruia dintre voi toţi prisoseşte, a unuia faţă de altul, încât noi înşine ne lăudăm cu voi, în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră, în toate prigonirile voastre şi în strâmtorările pe care le suferiţi” (2 Tesaloniceni 1:3-4).