Stând în lumină în faţa Tronului Dumnezeiesc, nu ne uita înţelepte Dimitrie, roagă-te pentru noi cei necăjiţi care suntem străini pe acest pământ şi ne minunăm astăzi de faptele tale cele mari şi te lăudăm având nădejde în ajutorul tău!
(Din Canonul Sfântului Dimitrie din Tesalonic, alcătuit de Sfântul Metodie Slavobulgarul)
Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,
Mai bine de şaptesprezece secole ne despart de sfârşitul mucenicesc al unia dintre cei mai scumpi copii ai lui Dumnezeu – preaînţeleptul şi prealuminatul sfânt şi făcător de minuni, podoaba nu doar a Tesalonicului natal, ci şi a întregii Biserici a lui Dumnezeu, marele mucenic Dimitrie. Pomenim astăzi pe cel care din tinereţe a cunoscut pe Hristos Domnul şi vestea Lui bună pentru mântuirea neamului omenesc, care bine ştia din Scriptură că unde este comoara omului, acolo este şi inima lui (Matei 6, 21) şi care căuta mântuirea sa şi mântuirea fraţilor lui, având frică nu de cei care ucid trupul, ci de acela care „poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă” (Matei 10,28).
Şi iată că Dumnezeu, Care este un Dumnezeu credincios făgăduinţelor Sale, l-a dăruit pe mucenicul Său preaslăvit cu cununa sfinţeniei şi cu darul facerii de minuni, făcându-l ocrotitor ceresc şi apărător nu numai al creştinilor din Tesalonic, ci şi al tuturor creştinilor care-i cheamă numele şi au nădejde în ocrotirea lui.
De ce oare slava minunatului sfânt Dimitrie, cel bineplăcut lui Dumnezeu, a depăşit aşa repede graniţele cultului local? De ce dintr-un sfânt din Tesalonic şi făcător de minuni minunatul Dimitrie a devenit un sfânt şi ocrotitor panortodox şi pancreştin? Oare nu pentru că prin viaţa şi mucenicia lui, prin refuzul categoric de a schimba Împărăţia lui Dumnezeu cea cerească pe cea pământească, el nu ne aduce aminte de ceea ce a spus Sfântul apostol Pavel că „nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutam pe aceea care va sa fie” (Evrei 13:14)? Pentru că aici, noi, creştinii, trăim ca nişte străini, iar adevărata noastră patrie nu este în niciunul dintre oraşele pământeşti, ci în ceruri – în cerul nou şi pământul cel nou aşteptate după Parusie? Pentru creştini, „orice țară străină le e patrie, și orice patrie le e țară străină” – după cum scria în secolul al II-lea autorul Epistolei către Diognet?
Întrebări ca acestea şi altele asemănătoare ne amintesc despre viaţa şi nevoinţa mucenicească a marelui sfânt lui Dumnezeu Dimitrie, care a refuzat orice slavă şi deşertăciune a acestei lumi, ca să căştige Împărăţia lui Dumnezeu şi marea milă a lui Dumnezeu, pe care o invocă toţi creştinii, în toate timpurile, rugându-se pentru un ocrotitor ceresc şi apărător.
Fie ca şi noi, cei care ne-am adunat aici, în aceasta sfântă biserică al Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, având în faţa ochilor noştri pilda şi nevoinţa vasul Lui ales, sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Făcătorul de minuni, să aprindem şi mai tare în inimile noastre iubirea pentru Dumnezeu şi dorul nostru pentru Patria cea cerească! Să îndepărtăm din minţile şi din inimile noastre orice legătură cu slava şi deşertăciunea acestei lumi şi toate dezbinările pe care vrăjmaşul mântuirii noastre le sădeşte între noi, ca să ne arătăm în faţa Domnului şi Mântuitorului nostru ca „Biserica slăvită, neavând pată sau zbârcitură”, ca Biserică adevărată „sfântă şi fără de prihană” (Efeseni 5,27).
Felicitându-vă pe toţi cu ocazia sărbătorii marelui Sfânt Tesalonicean şi făcător de minuni, mă rog lui Dumnezeu, Dătătorul tuturor bunătăţilor, să vegheze asupra tuturor slujitorilor acestei Sfinte Catedrale, a celor ce locuiesc în oraşul acesta, în cuprinsul întregii Patriarhiei Române frăţeşti, cu care avem puternice legături de dragoste şi împreună cu care menţinem, conform celor poruncite nouă de Dumnezeu – prin Apostolul neamurilor – „unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4, 1-3)!
Pentru rugăciunile minunatului bineplăcut al lui Dumnezeu şi făcător de minuni Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Tesalonic, Dumnezeu să ne miluiască şi să ne întărească pe noi toţi! Amin!
† NAUM
MITROPOLIT DE RUSE
