Colindele se cântă în cor, împreună, în stare de comuniune pentru că persoanele care le cântă, copiii, tinerii sau vârstnicii, reprezintă cetele de îngeri care au cântat la nașterea Mântuitorului în Betleem: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2,14).
Colindele se cântă în cor, în comuniune, pentru că ele reprezintă credința Bisericii, iar Biserica este adunarea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi.
Dar colindele se cântă în cor nu numai împreună cu oamenii din vremea noastră, ci și în cor cu stră¬moșii, cu generațiile trecute. Cu alte cuvinte, colin¬dele sunt deodată eveniment contemporan și tradiție veche.
Colindele sunt statornicie și prospețime. Ele reprezintă legătura vie a credinței Bisericii și a iubirii ei față de Hristos-Domnul, ca răspuns al oamenilor la Iubirea lui Dumnezeu Cel veșnic, Care S-a făcut om. Colindele sunt ecoul popular și artistic al cântărilor bisericești liturgice. în colinde se arată familiaritatea oamenilor cu Dumnezeu-Copilul, cu Pruncul Iisus; Apropierea maximă a lui Dumnezeu de oameni, prin întruparea Fiului veșnic, îi face pe aceștia să se apropie de Dumnezeu. în colinde se cântă taina lui Dumnezeu, Care coboară din ceruri și vine pe pământ, Se naște din Fecioară într-o peșteră, pentru că Dumnezeu dorește să sfințească și să mântuiască lumea din interiorul ei, cu acordul libertății ei. Fiul lui Dumnezeu se face Fiul Omului, Se sălășluiește între oameni. El vine la noi, pe pământ, în casa și sufletul nostru, pentru ca noi să putem intra în casa cea cu multe locașuri a Tatălui din ceruri, a Colindele ne arată pe Dumnezeu ca fiind călător, pelerin. El ; ne caută și ne cere să-L primim. Iată de ce colindătorii merg din casă în casă, vin spre noi și ne întreabă dacă îi primim: Primiți colinda? Primiți colindătorii?
Această întrebare înseamnă de fapt: Primiți taina iubirii lui Dumnezeu pentru voi? într-adevăr, atât trăim de intens cât iubim pe Dumnezeu și pe semenii noștri.
Iubirea lui Dumnezeu este deodată spațiul libertății noastre și așteptarea răspunsului nostru. Hristos-Pruncul pe Care-L cântă colindele este darul lui Dumnezeu Tatăl pentru viața lumii (cf. Ioan 3, 16). De aceea, colindătorilor li se răspunde cu daruri, bunătății i se răspunde cu binefacere, iubirii lui Dumnezeu i se răspunde cu bucuria recunoștinței, în mod liber: „Ne dați, ne dați ori nu ne dați?” – ne întreabă colindătorii la sfârșitul popasului lor în casa noastră. (Informații preluate din volumul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel „Daruri de Crăciun – înțelesuri ale sărbătorii Nașterii Domnului”, publicat la editura Basilica 2013)
