Creştinii ortodocşi se află, astăzi, 9 august 2015, în Duminica a X-a după Rusalii. Biserica a rânduit să se citească la Sfânta Liturghie Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 17, versetele de la 14 la 23 care ne prezintă Vindecarea lunaticului: „Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi, Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!”
În cuvântul de învăţătură rostit după Sfânta Liturghie, săvârşită în paraclisul Reşedinței Patriarhale cu hramul ”Sfântul Grigorie Luminătorul”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a explicat învăţăturile ce reies din această Pericopă Evanghelică.
Valoarea nepreţuită a rugăciunii pentru alţii
„În primul rând, vedem căacest copil este vindecat de Iisus nu la cererea sa personală, întrucât el nu mai era în stare să exprime verbal suferinţa sa şi nici nu era în stare să ceară ajutor pentru sine, ci tatăl lui se roagă Domnului Iisus Hristos pentru vindecarea sa.Înţelegem, aşadar, cât de folositoare este rugăciunea altora pentru noi, când noi nu ne mai putem ruga sau nu ştim să ne rugăm cum trebuie pentru noi înşine.
În al doilea rând, vedem că acest tată îndurerat, care trăia el însuşi suferinţa fiului său bolnav, încercase deja pe lângă ucenicii lui Iisus să obţină vindecarea fiului său, dar a constatat cu întristare că ei nu pot să-l vindece. De aceea, el a venit la Iisus ca să-I ceară vindecarea fiului său. După ce-l vindecă pe copil, Hristos-Domnul spune ucenicilor Săi că n-au reuşit să-l vindece pe copil pentru că aveau puţină credinţă. Desigur, ucenicii aveau o anumită credinţă, dar ea nu era suficient de puternică, nu era suficient de fierbinte, încât demonul care chinuia pe copilul lunatic să se teamă de cuvântul ucenicilor lui Iisus şi să-l elibereze pe copilul posedat. Din citirea Evangheliei se constată că Domnul Iisus Hristos n-a voit să mustre pe ucenicii Săi în public pentru puţina lor credinţă, ci i-a inclus în mulţimea prezentă care nu era suficient de credincioasă: „O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi?” (Matei 17, 17). Această mustrare sau acest reproş arată nemulţumirea Mântuitorului Iisus Hristos când constată necredinţa oamenilor sau puţina lor credinţă, chiar şi atunci când ei trec prin grele încercări”, a spus Preafericirea Sa.
Numai când avem credinţă puternică, rugăciune stăruitoare şi postire jertfelnică atunci şi Iisus Se dăruieşte nouă deplin
„Evanghelia ne relatează că sărmanul copil lunatic s-a vindecat „din ceasul acela”,deci nu după o anumită vreme, că în clipa în care Domnul Iisus Hristos a certat demonul şi l-a alungat din copil. Ucenicii lui Iisus, văzând această vindecare minunată pe care El a săvârşit-o, iar ei n-au putut să o facă, L-au întrebat zicând: De ce noi n-am putut scoate demonul acesta din copilul lunatic?(cf. Matei17,19), iar Iisus le-a răspuns: „din pricina necredinţei voastre” sau în altă traducere: „pentru puţina voastră credinţă” (Matei 17, 20). Apoi a mai adăugat ceva, şi anume că„acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Matei 17, 21).Iisus spune ucenicilor Săi că nu au putut scoate demonul din copilul lunatic sau epileptic, întrucât au credinţă puţină sau slabă. Prin urmare, Evanghelia de astăzi ne învaţă că totdeauna credinţa trebuie cultivată, întărită şi aprofundată prin rugăciune şi post, astfel încât credinţa să nu rămână o simplă convingere intelectuală, ci să devină legătură vie a omului cu Dumnezeu Cel nevăzut, Care prin harul Său este foarte aproape de om când acesta Îi cere ajutorul.
Totodată, aflăm din cuvintele Domnului Iisus Hristos că există mai multe feluri de demoni, unii fiind mai răi şi mai violenţi decât alţii, iar neamul de demoni chinuitor de oameni nu iese din om decât numai cu rugăciune şi post. De ce, oare, Mântuitorul face precizarea aceasta, şi anume că pentru vindecare este nevoie de credinţă, rugăciune şi post? Pentru că numai când avem credinţă puternică, rugăciune stăruitoare şi postire jertfelnică, adică dăruire totală a noastră lui Dumnezeu, atunci şi El Se dăruieşte nouă deplin, adică primim în noi prezenţa sfinţeniei Sale şi puterea harului Său. Însă, dacă omul nu are credinţă puternică în Dumnezeu, el este ispitit să creadă că demonii nu pot fi biruiţi, că boala nu poate fi vindecată, că totul este fatalitate nefastă, fără nici o posibilitate de schimbare în bine a unei situaţii rele”, a mai subliniat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
Numai prin rugăciune şi post pot fi demonii alungaţi
„Numai prin rugăciune şi post pot fi demonii alungaţi, pentru că ei se tem numai de prezenţa harului lui Dumnezeu în om pentru că iubirea şi sfinţenia lui Dumnezeu contrastează mult cu răutatea şi necurăţia demonilor. De aceea, este necesar să înmulţim şi să cultivăm rugăciunea noastră, încât ea să devină, dintr-o rugăciune adesea formală şi superficială, o rugăciune fierbinte şi stăruitoare, care încălzeşte inima, luminează mintea şi pacifică simţirile prin harul lui Dumnezeu primit în rugăciune. De asemenea, trebuie să postim mai ales hrănindu-ne în primul rând cu prezenţa iubitoare a lui Hristos prin citirea Sfintei Scripturi, a Scrierilor şi Vieţilor Sfinţilor, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine şi prin săvârşirea faptelor bune. Dacă postim de bucate materiale şi nu ne hrănim mai intens cu hrană spirituală, postul nostru nu este roditor de virtuţi spirituale, iar dacă postim şi nu facem milostenie spirituală sau materială, postul este incomplet. Însă rugăciunea unită cu postul deplin poartă tainic în ea puterea Crucii şi bucuria Învierii lui Hristos, întrucât postul adevărat este o dăruire de sine liberă lui Dumnezeu, o jertfă sau ofrandă duhovnicească adusă Lui. La rândul Său, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Se dăruieşte deplin oamenilor rugători şi postitori,adică le răspunde rugăciunii lor cu iubirea Lui milostivă, pentru că El i-a iubit pe oameni mai întâi şi S-a dăruit pe Sine pentru viaţa lumii prin Răstignirea şi Învierea Sa”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Biserica se roagă şi lucrează pentru vindecarea sufletească şi trupească a oamenilor
„Biserica a învăţat din multele vindecări minunate pe care Hristos le-a săvârşit în lume că şi ea este chemată să contribuie la vindecarea bolilor şi neputinţelor sufleteşti şi trupeşti ale oamenilor. De aceea, pe lângă lucrarea ei liturgică pentru bolnavi săvârşită prin Taina Sfântului Maslu şi prin rugăciuni pentru cei suferinzi Biserica a dezvoltat şi o lucrare social-filantropică pentru bolnavi, înfiinţând instituţii pentru îngrijirea medicală a acestora. Astfel, ea a organizat bolniţe, infirmerii, farmacii, cabinete medicale, centre medicale şi spitale proprii, pentru ca puterea vindecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos să se arate ca lucrare a iubirii Sale milostive în Biserică şi în societate”, a mai arătat Patriarhul României.
Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a XI-a după Rusalii.
